ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 815/2014

Asupra cauzei constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 4231 din data de 25 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4038/87/2010*, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva Sentinței civile nr. 571 din data de 13 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Teleorman împotriva aceleiași sentințe și, pe cale de consecință a modificat sentința atacată în sensul că a respins, ca nefondată, cererea de valorificare a grupei a II-a de muncă, în baza O.U.G. nr. 100/2008. Împotriva acestei decizii, la data de 20 iunie 2013, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, cu nr. 2624/87/2013, cererea de revizuire formulată de C.A.

întemeiată de dispozițiile art. 322 alin. (2), (5) (7) și art. 325 C. proc. civ., prin care solicită ca instanța să modifice hotărârea atacată și să fie pronunțată, pe fond, o hotărâre care să țină seama integral de situația existentă în dosar și de probele administrate. A motivat revizuentul că prin Sentința civilă nr. 571 din data de 13 martie 2012, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea formulată și a fost obligată intimată să emită o decizie de recalculare a pensiei cu valorificarea grupei de muncă. Prin Sentința nr. 2039 din 10 iulie 2013, Tribunalul Teleorman a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în temeiul art. 323 alin. (1) C. proc. civ.

Prin precizarea făcută oral la termenul din data de 13 septembrie 2013, în fața Curții de Apel, revizuentul a arătat că invocă contrarietatea deciziei a cărei revizuire o solicită cu Sentința civilă nr. 2051 din data de 15 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6963/87/2010 al Tribunalului Teleorman, întemeiat de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin Decizia civilă nr. 4134 din data de 13 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Examinând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepția de tardivitate a cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele considerente: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., de la data pronunțării ultimei hotărâri. Având în vedere dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că, în raport de data pronunțării deciziei, respectiv 25 iunie 2012, termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se împlinește la data de 25 iulie 2012, având în vedere dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. În atare situație, cererea de revizuire înregistrată la data de 20 iunie 2013, este formulată în afara intervalului de timp prevăzut de lege. Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv formulată. Înalta Curte reține că precizarea revizuentului în legătură cu pronunțarea unei alte hotărâri, respectiv Sentința civilă nr. 2051 din data de 15 iulie 2013 a Tribunalului Teleorman, nu poate să situeze demersul privind revizuirea înăuntrul termenului procedural reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât acesta se raportează la hotărârea a cărei anulare se solicită prin intermediul căii de atac promovate, respectiv Decizia nr. 4231 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București.

Indicarea Sentinței civile nr. 2051 din data de 15 iulie 2013 a Tribunalului Teleorman, ca reper în funcție de care să se determine termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire, s-a făcut pro cama, în condițiile în care această hotărâre a fost pronunțată la o dată ulterioară promovării revizuirii. Dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.A. împotriva Deciziei nr. 4231 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2014. Procesat de GGC - NN