ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 815/2014

Asupra cauzei

constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 4231 din data de 25

iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4038/87/2010*, Curtea de Apel București,

secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva Sentinței

civile nr. 571 din data de 13 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a

admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Teleorman împotriva

aceleiași sentințe și, pe cale de consecință a modificat sentința atacată în

sensul că a respins, ca nefondată, cererea de valorificare a grupei a II-a de

muncă, în baza O.U.G. nr. 100/2008.

Împotriva acestei

decizii, la data de 20 iunie 2013, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

Teleorman, cu nr. 2624/87/2013, cererea de revizuire formulată de C.A.

întemeiată de dispozițiile art. 322 alin. (2), (5) (7) și art. 325 C. proc.

civ., prin care solicită ca instanța să modifice hotărârea atacată și să fie

pronunțată, pe fond, o hotărâre care să țină seama integral de situația

existentă în dosar și de probele administrate.

A motivat revizuentul

că prin Sentința civilă nr. 571 din data de 13 martie 2012, Tribunalul

Teleorman a admis acțiunea formulată și a fost obligată intimată să emită o

decizie de recalculare a pensiei cu valorificarea grupei de muncă.

Prin Sentința nr.

2039 din 10 iulie 2013, Tribunalul Teleorman a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, în temeiul art. 323

alin. (1) C. proc. civ.

Prin precizarea

făcută oral la termenul din data de 13 septembrie 2013, în fața Curții de Apel,

revizuentul a arătat că invocă contrarietatea deciziei a cărei revizuire o

solicită cu Sentința civilă nr. 2051 din data de 15 iulie 2013, pronunțată în

Dosarul nr. 6963/87/2010 al Tribunalului Teleorman, întemeiat de dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 4134 din data de 13 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cu

prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția de tardivitate a cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta

Curte urmează a o admite, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și

termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice

împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici

părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de

lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se

calculează.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit art. 324

alin. (1) pct. 1 din același cod, termenul de revizuire este de o lună și se va

socoti, pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la data

pronunțării ultimei hotărâri.

Având în vedere

dispozițiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că, în raport de

data pronunțării deciziei, respectiv 25 iunie 2012, termenul prevăzut de art.

324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se împlinește la data de 25 iulie 2012,

având în vedere dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ.

În atare situație,

cererea de revizuire înregistrată la data de 20 iunie 2013, este formulată în

afara intervalului de timp prevăzut de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel, sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În speță, revizuentul

a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a

formulat cererea cu depășirea termenului legal prevăzut de textul menționat,

împrejurare față de care cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca tardiv

formulată.

Înalta Curte reține

că precizarea revizuentului în legătură cu pronunțarea unei alte hotărâri,

respectiv Sentința civilă nr. 2051 din data de 15 iulie 2013 a Tribunalului

Teleorman, nu poate să situeze demersul privind revizuirea înăuntrul termenului

procedural reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât

acesta se raportează la hotărârea a cărei anulare se solicită prin intermediul

căii de atac promovate, respectiv Decizia nr. 4231 din 25 iunie 2012 a Curții

de Apel București.

Indicarea Sentinței

civile nr. 2051 din data de 15 iulie 2013 a Tribunalului Teleorman, ca reper în

funcție de care să se determine termenul de o lună pentru formularea cererii de

revizuire, s-a făcut pro cama, în condițiile în care această hotărâre a fost

pronunțată la o dată ulterioară promovării revizuirii.

Dată fiind

prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte învederate

prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii

fiind o excepție procesuală absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de

prisos analiza fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă,

cererea de revizuire formulată de revizuentul C.A. împotriva Deciziei nr. 4231

din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN