ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 290/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 22 iulie 2013 sub nr. 7836/30/20/3 pe rolul Tribunalului Timiș,

secția I civilă, reclamanta G.E.

a

solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 8, art. 28 din Legea nr. 554/2004, art.

6, art. 9. art. 193, art 101 alin. (1) și (2), art. 107, art. 111 N.C.P.C., art.

152, art. 157 din Legea nr. 263/2010, în contradictoriu cu C.J.P. Timiș,

Comisia Centrală de Contestații și SC A. SA, anularea Hotărârii nr. 4940 din 10

iunie 2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații respectiv rectificarea

Deciziei nr. 30174 din 13 septembrie 2012 emisă de C.J.P. Timiș; obligarea

pârâtei la emiterea unei noi decizii în vederea reparării pagubei cauzate,

precum și plata unor despăgubiri reprezentând daune materiale și morale în

valoare de 500.000 lei, plus daune cominatorii; obligarea pârâtei SC A. SA Ia

emiterea unei declarații nominale rectificative în vederea modificării datelor

privitoare la activitatea'în munca, respectiv evidențierea sporurilor aferente

încadrării în grupa I de;munca deoarece în buletinul de calcul pentru perioada

1980-1990 nu este evidențiat sporul de vechime, sporul de noapte și contribuția

suplimentară, iar pentru perioada 1990-01 iulie 1996 evidențierea este

neconformă procentajului pentru încadrare în grupa I de muncă; să se constate

că perioada lucrată între 15 iulie 1980-14 decembrie 1998 se încadrează în

grupa I de muncă iar cele 112 zile au fost înscrise din eroare în carnetul de

muncă ca fiind zile de învoiri, ele reprezentând zile libere.

La data

de 07 august 2013 reclamanta a depus o precizare la acțiune

în sensul că solicită anularea

Deciziei nr. 4940 din 10 iunie 2013 emisă de Comisia Centrală de Contestații și

rectificarea Deciziei nr. 30174 din 13 septembrie 20Î2 emisă de C.J.P. Timiș,

cu obligarea acestei pârâte la emiterea unei noi decizii.

Prin

sentința nr. 723/P1 din 10 aprilie 2014, Tribunalul Timiș, secția l civilă,

a respins acțiunea.

Pentru a

pronunța această Soluție, Tribunalul Timiș a reținut că, așa cum a rezultat din

buletinul de calcul anexă la Decizia nr. 30174 din 13 septembrie 2012, la data

formulării cererii pentru ânscrierea la pensia pentru limită de vârstă,

reclamanta a realizat un stagiu total de cotizare de 31 ani, 10 luni, 23 zile.

din care 17 ani, 11 luni, 23 zile reprezintă stagiu de cotizare pe care l-a

realizat în grupa I de muncă, 5 ani, 2 luni 24 zile în condiții normale și 8

ani, 6 luni, spor aferent grupelor I și II.

Art. 39 alin.

(1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor

Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice stabilește ca reducerea

vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au desfășurat

activități încadrate prin lege în condiții deosebite de muncă se face

corespunzător timpului efectiv lucrat în aceste condiții, din vârstele standard

de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 la lege, Cu

respectarea condițiilor prevăzute la ari. 55 alin. (1) lit a) din Lege, iar la;

data solicitării acordării pensiei reclamanta, născută la 15 septembrie 1960,

avea vârsta de 51 ani și 9 luni.

În cazul

reclamantei, raportat la data nașterii, este aplicabilă reducerea vârstei

standard de pensionare de 61 ani 10 luni prevăzută în anexa nr. 5 -Femei - din

Legea nr. 263/2010, iar potrivit tabelului nr. 1 de la art. 55 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 263/2010, pentru stagiul de cotizare de 17 ani, 11 luni, 23 zile

realizat în grupa I de muncă, îi este permisă reducerea vârstei standard de

pensionare cu 3 ani și 6 luni de la 61 ani 10 luni, respectiv la data de 02

iulie 2012, când a fost solicitată acordarea pensiei, reclamanta trebuia sa

aibă vârsta de 58 ani 4 luni, această condiție nefiind îndeplinită.

Reclamanta

a invocat dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și a susținut

că este o discriminare în modul de stabilire a criteriilor privind grupele de

muncă, așa cum este stipulat la a.rt, 158 alin. (3) și art. 55 din Legea nr. 263/2010.

Față de aceste susțineri, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 123 alin.

(1) din H.G. nr. 257/2011 care prevăd că se asimilează stagiilor de cotizare în

condiții speciale perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în care

asigurații au desfășurat activități dintre cele prevăzute în anexa nr. 2 la

lege,, pe durata programului normal de lucru din fiecare lună. numai în

locurile de mancă avizate țn condiții speciale din cadrul unităților prevăzute

în anexa nr. 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare

acestei date, în grupa I de muncă.

Pentru

perioada în care a desfășurat activitate în grupa I de muncă, reclamanta a

depus adeverința din 20 iunie 2012 eliberată de SC A. SA Timișoara, însă

această perioadă nu poate fi asimilată stagiului de cotizare în condiții

speciale, deoarece fostul angajator al reclamantei, SC A. SA Timișoara, nu se

regăsește în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010, ce cuprinde unitățile care au

obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în

condiții speciale, în conforrpitate cu prevederile H.G. nr. 1025/2003.

În ce

privește incidența discriminării, tribunalul a constatat că reclamanta nu a

fost supusă unui regim diferențiat față de alte persoane aflate în situație

identică sau comparabilă, legiuitorul alegând să stabilească perioadele de

vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă și situația

persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiții deosebite de muncă

tară nicio distincție și supunându-le unui regim de stabilire și calculare a

pensiei unitar, aplicabil tuturor celorlalți beneficiari ai sistemului de

asigurări sociale de stat.

În acest

context, s-a apreciat că, în mod întemeiat pârâta Comisia Centrală de

Contestații a rețțținut că în cazul reclamantei nu era îndeplinită condiția

privind vârsta standard de pensionare;redusă, instanța constatând că a fost

respectată procedura prevăzută în Legea nr. 263/2010, Decizia de pensionare nr.

30174 emisă de C.J.P. Timiș la data de 13 septembrie 2012 fiind întocmită în

baza datelor Și elementelor existente în acel moment, corespunzătoare

prevederilor legale menționate și care au condus la respingerea cererii de

înscriere la pensie pentru limita de vârsta a reclamantei.

În ce

privește cererea privind acordarea de daune morale în sumă de 50.000 lei, așa

cum reclamanta a precizat la termenul de judecata din data de 06 martie 2014,

Tribunalul a constatat că atât pârâta C.J.P. Timiș care verifică îndeplinirea

condițiilor de acordare a drepturilor de pensie, cât și pârâta Comisia Centrală

de Contestații care examinează și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise

de casa teritorială de pensii, au respectat dispozițiile actelor normative

aplicabile la ;data formulării cererii pentru înscrierea la pensia pentru

limită de vârstă, riefiind cauzat niciun prejudiciu moral reclamantei prin

modul în care s-a făcut aplicarea legii, avută în vedere la data emiterii

deciziei de respingere a acordării pensiei.

Prin Decizia

nr. 959 din 14 octombrie 2014 Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale,

a

respins apelul reclamantei împotriva sentinței mai sus-menționate.

Pentru a

se pronunța astfel, instanța de apel a constatat că în mod corect tribunalul a

reținut că în cazul reclamantei nu era îndeplinită condiția privind vârsta

standard de pensionare; redusă și că a fost respectată procedura prevăzută în

Legea nr. 263/2010. Decizia de pensionare nr. 30174 emisă de C.J.P. Timiș la

data de 13 septembrie 2012 a fost întocmită în baza datelor și elementelor

existente In acei moment, corespunzătoare prevederilor legale menționate și

care au condus la respingerea cererii de înscriere la pensie pentru limită de

vârsta a reclamantei, chiar dacă în prezent prin modificarea legii și reducerea

cu mai mult, în cazul reclamantei, a vârstei standard de pensionare, aceasta

beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.

Împotriva

deciziei a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6

și 8 N.C.P.C. reclamanta G.E.,

arătând

că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, păstrând aceleași temeiuri

și considerente contradictorii cu cele ale primei instanțe și, inteipretând

greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, Iară a ține seama de

:

apărările formulate

de către aceasta ori de probele existente la dosar.

Recurenta-reclamantă

a mai arătat că instanțele anterioare nu au apreciat corect asupra încadrări)

în grupa l de muncă astfel cum rezultă din legislația în materie; că toți cei

pare prin natura muncii prestate anterior datei de 1 aprilie 2001 au lucrat în

grupa I. de muncă au fost încadrați în grupa specială; că încadrarea în

grupa'specială pe perioadă nelimitată, indiferent de modificările ori

abrogările legilor în materie intervenite pe parcurs reprezintă un drept

câștigat, imprescriptibil, de care trebuie să beneficieze toate persoanele în

egală măsură, atât cu privire la vârsta de pensionare, cât și cu privire la

cuantumul pensiei, fără discriminare.

Recurenta-reclamaniă

a mai arătat că i s-au calculat greșit sumele datorate cu titlu de pensie, a

întâmpinat dificultăți în depunerea și rezolvarea dosarului de pensionare, sens

în care î se cuvin daune morale în cuantum de 50.000 lei.

Recurenta-reclamantă

consideră că i se cuvine plata de drept a pensiei pentru limită de vârstă

începând cu data de 15 septembrie 2010, în cuantumul legal de 2.775 Iei/luna în

care este inclusă și pensia suplimentară.

Înalta Curte,

înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 16 decembrie 2014, la

întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin

raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al prezentei căi de atac nu

face parte din categoria hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi atacate

cu recurs.

Completul

de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3)

C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 16 decembrie 2014, comunicarea

raportului părților, pentru ca acestea să depună puncle de vedere conform

dispozițiilor art; 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data

de 7 ianuarie 2015 recurenta reclamantă a formulat punct de vedere la raportul

de admisibilitate solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și

arătând că prin actul procedural nu se precizează faptul că Hotărârea nr. 959

din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel; Timișoara nu poate fi atacată cu recurs.

S-a

acordat termen pentru judecarea recursului la data 28 ianuarie 2015, în temeiul

art. 493 alin, (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând

cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă

că deciziile definitive nu pot; fi supuse nici apelului și nici recursului și

ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor

atare hotărâri.

În

speță, Decizia nr. 959 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara este

dată în apel în soluționarea unui litigiu de muncă, respectiv, obligarea

pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, qare să aibă în vedere

încadrarea reclamantei în grupa I de muncă conform celor arătate prin cererea

introductivă de instanță.

Or,

potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 „În procesele

pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data

de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile prevăzute la art. 94

:

pct. 1 lit a)-i) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și

activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale."

Prin

urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se

apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin.

(1) pct. 4 N.C.P.C., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Față de

cele arătate, criticiie deduse judecății prin intermediul motivelor de recurs

nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele menționate, Înalta Curte

urmând să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta G.E.

împotriva Deciziei nr. 959 din 14 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara,

secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta G.E., cu domiciliul în

municipiul Timișoara, județul Timiș, împotriva Deciziei nr. 959 din 14

octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.J.P. Timiș, cu sediui în

municipiui Timișoara.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică azi, 28 ianuarie 2015.