ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 445/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă - Complet specializat - Conflicte de muncă și de asigurări sociale, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate că în perioada 07.09.1981-15.06.1984, în total 2 ani, 11 luni și 6 zile, a desfășurat în cadrul societății pârâte activitate corespunzătoare grupei I de muncă, dar a fost încadrată în grupa a II-a, deși a lucrat nemijlocit și direct în turnătoria de neferoase ca mașinist pod rulant (macaragistă) și să oblige pe pârâtă să emită o adeverință în acest sens.

Prin sentința civilă nr. 843 din 23 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin, secția I civilă, Complet specializat - Conflicte de muncă și de asigurări sociale, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. și în consecință s-a constatat că activitatea desfășurată de reclamanta în cadrul societății pârâte în perioadele 08.08.1980-25.09.1981 și 04.04.1983-11.06.1993 se încadrează în grupa I de muncă. A fost obligată pârâta să-i elibereze reclamantei o adeverință care să ateste faptul că activitatea desfășurată de aceasta în cadrul societății pârâte în perioada 07.09.1981-15.06.1984, în total 2 ani, 11 luni și 6 zile se încadrează în grupa I de muncă.

Prin decizia civilă nr. 1053 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul formulat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 843 din 23.06.2014 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin. A fost schimbată sentința în sensul respingerii acțiunii.

Împotriva deciziei civile nr. 1053 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale reclamanta A. a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept pe care se întemeiază, prezentând ca "starea de drept" art. 126 alin. (1) și art. 129.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata S.C. B. S.A. a invocat excepția inadmisibilității și a tardivității recursului solicitând, admiterea excepțiilor, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

La data de 06.10.2016 recurenta a depus răspuns la întâmpinare solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței civile nr. 843/23.06.2014 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 decembrie 2016, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea părților a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 09 decembrie 2016.

Nu au fost depuse puncte de vedere privind raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflicte de muncă și asigurări sociale…"

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1053 din 11 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 martie 2017.