ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 59/2020

HOTĂRÂRE

08.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 59/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, sub nr. x/2018, precizată ulterior, în ședința publică din data de 8 februarie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. "B." S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul S.C. C. S.A. Bocșa în perioada 28.08.1977-11.01.1994 se încadrează în grupa I de muncă.

Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă - Complet Specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale, prin sentința civilă nr. 288 din 8 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția autorității de lucru judecat, ridicată din oficiu, și în consecință: s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. "B." S.R.L., fără cheltuieli de judecată.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că prin sentința civilă nr. 1354 din 16.08.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 953 din 22.11.2017 a Curții de Apel Timișoara, prin respingerea apelului.

De asemenea, s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată, ce constituie obiectul dosarului nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței să constate că activitatea desfășurată de acesta în cadrul S.C. C. S.A. Bocșa în perioada 28.08.1977-11.01.1994 se încadrează în grupa I de muncă, cerere ce a constituit și obiectul dosarului nr. x/2017

În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 430-431 din Noul C. proc. civ., s-a constatat că este întrunită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză, pentru existența autorității de lucru judecat, întrucât în ambele litigii au fost aceleași părți - reclamantul A. și pârâta SC. B. S.R.L.., același obiect - constatarea că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul S.C. C. S.A. Bocșa în perioada 28.08.1977-11.01.1994 se încadrează în grupa I de muncă de muncă - și aceeași cauză juridică.

Împotriva sentinței civile nr. 288 din 8 martie 2019 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2018, s-a formulat cerere de revizuire, revizuentul A., solicitând să fie respinsă, în temeiul art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat, ridicată din oficiu și să se procedeze la judecarea cauzei. Totodată, revizuentul a cerut să aibă parte de un tratament egal cu al colegilor săi, care au avut câștig de cauză, respectiv acordarea grupei I de muncă, deoarece a lucrat în aceleași condiții.

Cererea de revizuire a fost înregistrată, sub nr. x/2019, pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă.

Prin încheierea din 28 mai 2019, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a repus cauza pe rol și a fixat termen la 11 iunie 2019, cu citarea părților, revizuentul cu mențiunea de a indica hotărârile judecătorești potrivnice, pentru care a înțeles să formuleze cererea de revizuire, sub sancțiunea suspendării.

La data de 18 iunie 2019 revizuentul A. a depus la dosar decizia civilă nr. 953 din 22 noiembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2017 și sentința civilă nr. 1354 din 16 august 2017 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, pronunțată în același dosar .

Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 991 din 25 iunie 2019, a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de către revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 288 din 08.03.2019, pronunțate de către Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata S.C. "B." S.R.L., în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că este competentă să soluționeze cererea de revizuire instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, respectiv Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, avându-se în vedere dispozițiile art. 510 alin. (2) teza I din C. proc. civ. și precizarea revizuentului, care a indicat ca hotărâri judecătorești potrivnice sentința civilă nr. 1354 din 16.08.2017, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 953 din 22.11.2017 a Curții de Apel Timișoara.

Prin încheierea nr. 951 din 11 octombrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Tribunalului Caraș-Severin; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Caraș-Severin și Curtea de Apel Timișoara și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că instanța învestită inițial cu soluționarea cererii de revizuire a procedat la analizarea propriei competențe la al treilea termen de judecată, după rămânerea în pronunțare și redeschiderea dezbaterilor în cauză, cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Sub acest aspect, s-a apreciat că prin repunerea în discuție a excepției necompetenței materiale, instanța a vitregit de finalitatea sa firească conținutul normei cuprinse în art. 131 alin. (1) C. proc. civ. al cărei scop a fost responsabilizarea judecătorului în verificarea propriei competențe și înlăturarea cauzelor care antrenează trenarea parcursului procesual al unui dosar.

Pe de altă parte, instanța a considerat că punerea în discuție și soluționarea de către completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale a excepției de necompetență la al treilea termen de judecată este nelegală și din perspectiva încălcării termenului imperativ prevăzut de normele de procedură cu privire la momentul în care poate fi invocată și soluționată excepția.

Prin urmare, s-a concluzionat că atâta timp cât completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale a rămas în pronunțare la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, apreciind așadar că este competent să judece cauza, iar părțile nu au invocat la acel termen necompetența materială a instanței, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia s-a înregistrat și aceasta rămâne competentă a o soluționa.

Sub un alt aspect, Curtea de Apel Timișoara a reținut că instanța învestită inițial a solicitat părții să depună hotărârile potrivnice, pornind de la indicarea greșită în cuprinsul cererii de revizuire a art. 509 pct. 8 C. proc. civ., deși nu s-a dezvoltat acest motiv de revizuire, fiind evidentă strecurarea unei erori materiale în cuprinsul cererii introductive de instanță.

De asemenea, s-a reținut că însuși revizuentul a arătat că contrarietatea de hotărâri rezidă în faptul că i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a grupei I de muncă, în timp ce alți colegi de-ai săi au obținut soluții favorabile.

În argumentarea soluției pronunțate, Curtea de Apel Timișoara a arătat că tribunalul avea obligația de a-și îndeplini rolul activ prevăzut de art. 22 din C. proc. civ. și de a solicita părții explicații în vederea lămuririi motivelor invocate în susținerea cererii de revizuire.

Curtea de Apel Timișoara a apreciat că, în speță, cererea de revizuire nu este fundamentată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 510 alin. (2) din același cod.

S-a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și, pe cale de consecință, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Caraș-Severin.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 noiembrie 2019.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili în favoarea Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

În speță, se constată că instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 288 din 8 martie 2019 a Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Totodată, ia act că revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. astfel, revizuentul a susținut că decizia atacată este potrivnică sentinței civile nr. 1354 din 16.08.2017, pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 953 din 22.11.2017 a Curții de Apel Timișoara.

Prin urmare, se reține că manifestarea de voință a revizuentului, în sensul de a-și întemeia cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reprezintă un act de dispoziție al acestuia, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Pe cale de consecință, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire nu are căderea să facă aprecieri cu privire la temeiul juridic invocat de revizuent.

Potrivit art. 510 alin. (2) din C. proc. civ. "În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre".

Cum, în speță, prima hotărâre pretins potrivnică este sentința civilă nr. 1354 din 16.08.2017, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2017, raportat la dispozițiile legale anterior evocate, aparține Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale competența materială de soluționare a cererii de revizuire.