ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1824/2019

HOTĂRÂRE

17.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1824/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/16.01.2019, reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S., au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să plătească reclamanților salariile de încadrare și celelalte drepturi aferente raportate la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015), începând cu 01.12.2015 și repararea prejudiciului produs, respectiv obligarea la plata pentru fiecare lună a diferențelor dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă actualizată cu indicele de inflație la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu data scadenței plății sumelor și până la plata efectivă a acestora.

Pârâtul, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a formulat întâmpinare, atât în nume propriu, cât și pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect și lipsită de interes.

Prin sentința nr. 343/19.03.2019 pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin, secția I civilă, Complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Mehedinți.

S-a reținut că o parte dintre reclamanți au calitatea de grefieri în cadrul intimatului Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și în conformitate cu dispozițiile art. 127, alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ.., potrivit cărora, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

În această situație, competența facultativă urmează a se aplica, instanța competentă fiind instanța judecătorească de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află Tribunalul Caraș-Severin, respectiv Tribunalul Mehedinți, avându-se în vedere și faptul că acesta se află la o distanță mai mică, în raport cu celelalte instanțe judecătorești de același grad competente.

S-a mai reținut că, față de ceilalți reclamanți, sunt îndeplinite condițiile de existență a coparticipării procesuale, conform dispozițiilor art. 59 din C. proc. civ., potrivit cărora, "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură", întrucât în prezenta cauză, reclamanții au pretenții identice (diferențe salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON), motivele de fapt și de drept expuse în cuprinsul cererii sunt identice.

Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat la data de 18.04.2019, sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Din oficiu, s-a solicitat pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin să precizeze pentru fiecare reclamant în parte unitatea de parchet la care și-au desfășurat activitatea, raportat la data sesizării instanței, respectiv, 16.01.2019, în vederea stabilirii competenței instanței, relațiile solicitate au fost comunicate cu adresa nr. adresa nr. x/2019.

La termenul de judecată din data de 07.06.2019, instanța în baza dispozițiilor art. 139 alin. (5) C. proc. civ., a dispus disjungerea acțiunii pentru fiecare reclamant în parte și formarea de dosare separate.

Urmare a disjungerii, cauza privind pe reclamantul S. a fost înregistrată sub nr. x/2019.

Verificând din oficiu, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., competența teritorială a Tribunalului Mehedinți, în soluționarea acțiunii deduse judecății, s-au reținut următoarele:

Reclamantul are calitatea de conducător auto, desfășurând activitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, potrivit adeverinței nr. x/2019 eliberată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, depusă la dosar.

Prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata salariilor de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015), începând cu 01.12.2015 și repararea prejudiciului produs, respectiv obligarea la plata pentru fiecare lună a diferențelor dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă actualizată cu indicele de inflație la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată începând cu data scadenței plății sumelor și până la plata efectivă a acestora.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin art. (1) pct. 13 din Legea nr. 310/2018: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2^1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Ca atare, dispozițiile susmenționate au în vedere ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care judecătorul își desfășoară activitatea sau, potrivit modificărilor normei, ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței inferioare față de instanța la care își desfășoară activitatea.

Dispozițiile susmenționate se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin Decizia nr. 7/2016 a ICCJ, s-a statuat că art. 127 alin. (1) și (3) Noul C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Esențial pentru acțiunea dedusă judecății în materia competenței teritoriale a instanței este calitatea reclamanților.

Astfel, raportat la calitatea reclamantului, de conducător auto, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, instanța a apreciat că acestuia nu i se aplică disp. art. 127 alin. (3) C. proc. civ., în materia competenței teritoriale fiind aplicabile dispozițiile de drept comun privind soluționarea conflictelor de muncă.

Astfel, art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 dispune că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", în speță Tribunalul Caraș Severin.

Față de faptul că Tribunalul Mehedinți nu este competent teritorial în cauză, iar anterior Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului Mehedinți, s-a constatat că, potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., s-a ivit un conflict negativ de competență și în raport de disp. art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Caraș-Severin competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. care reglementează un caz de competență teritorială facultativă determinat de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței, nu pot fi extinse și la alte categorii de reclamanți, care sunt personal conex al instanțelor judecătorești și parchetelor, respectiv cei care îndeplinesc funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.

Coroborând dispozițiile art. 3 din Legea 567/2004 cu dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se constată că pentru a atrage competența teritorială a uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul, este necesar ca acesta să aibă calitatea de judecător/procuror sau grefier, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul instanței.

Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 269 din Codul muncii care se completează cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, locul de muncă al reclamantului este la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, Tribunalul Caraș Severin fiind competent să soluționeze acțiunea formulată de reclamant față de prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2009 și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Totodată, nu sunt incidente dispozițiile art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală activă, deoarece nu există o cauză comună a raporturilor de muncă, acestea fiind supuse unor acte normative distincte, sau o strânsă legătură între drepturile părților, având în vedere că reclamantul din prezentul dosar are o funcție diferită față de restul reclamanților din cererea inițială.

Ca atare, reclamantul a învestit în mod legal Tribunalul Caraș-Severin prin depunerea cererii de chemare în judecată la această instanță și, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Caraș Severin.