ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2019

HOTĂRÂRE

21.05.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș - Severin, secția I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 6,5%, prevăzut de O.G.. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS. 405 RON+4%+4,5%+10%, precum și repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

Prin sentința nr. 174 din 08 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Caraș - Severin, secția I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția privind necompetența teritorială, ridicată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Instanța a reținut că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex în cadrul Judecătoriei Reșița, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, competentă fiind instanța judecătorească de același grad, aflată în circumscripția curții de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții,. De asemenea, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (3) C. proc. civ., când instanța este competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile.

Pe rolul Tribunalului Mehedinți cauza a fost înregistrată la data de 22.03.2019 sub nr. x/2018.

Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 163/2019 din 11 aprilie 2019 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. care reglementează un caz de competență teritorială facultativă determinat de calitatea reclamantului, nu pot fi extinse și la alte categorii de reclamanți, care sunt personal conex al instanțelor judecătorești și parchetelor, respectiv cei care îndeplinesc funcțiile de agent procedural și aprod.

De asemenea, în urma pronunțării Deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale, art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 310/2018, extinzând aplicarea dispozițiilor art. 127, a dispozițiilor de competență teritorială facultativă și la ipoteza în care judecătorul/procurorul/grefierul au calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței inferioare față de instanța la care își desfășoară activitatea.

Or, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul unei judecătorii din circumscripția Curții de Apel Timișoara, și nu în cadrul Tribunalului Caraș - Severin, la Judecătoria Reșița, la aceasta din urmă nefiind instanță competentă să soluționeze cauza.

Ca atare, invocând și aplicând dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu se poate justifica învestirea Tribunalului Mehedinți cu judecarea litigiului.

Prin urmare, se constată că art. 127 C. proc. civ., reglementează o competență facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței.

Coroborând dispozițiile art. 3 din Legea 567/2004 cu dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se constată că pentru a atrage competența teritorială a uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții, este necesar ca aceștia să aibă calitatea de judecător/procuror sau grefier, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul instanței.

Prin urmare, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 269 din Codul muncii care se completează cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, reclamanții au locul de muncă la Judecătoria Reșița, care este și domiciliul ales în vederea primirii și comunicării actelor de procedură,astfel domiciliul și locul de muncă al reclamanților se află în circumscripția Tribunalului Caraș-Severin, competent cu soluționarea cauzei, față de prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2009 și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În ceea ce privește calitatea de pârât în cauză a Tribunalului Caraș - Severin, dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

) din C. proc. civ., acesta din urmă introdus prin art. I pct. 14 din Legea nr. 310/2018, permit reclamantului să sesizeze fie instanța competentă, chiar dacă este aceea care are și calitatea de pârât, fie vreuna din instanțele arătate de legiuitor, norma reglementând în acest caz o competență teritorială facultativă.

Ca atare, întrucât reclamanții au ales să sesizeze Tribunalul Caraș - Severin, chiar dacă acesta are și calitatea de pârât și întrucât sunt respectate normele de competență materială a instanței, instanța investită inițial este competentă sub toate aspectele în soluționarea prezentului litigiu.

Ca atare, reclamanții au învestit în mod legal Tribunalul Caraș - Severin prin depunerea cererii de chemare în judecată și odată ce reclamanții și-au manifestat opțiunea și fixată competența definitivă, aceasta nu mai poate fi pusă în discuție, nici prin revenirea reclamantului asupra ei, nici instanța din oficiu sau la cererea părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Mehedinți competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamanților, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex în cadrul Judecătoriei Reșița.

Conflictul negativ de competență între Tribunalul Caraș-Severin și Tribunalul Mehedinți a fost generat de interpretarea și aplicarea în speță a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competență, care se referă la o categorie specială de cereri, normă ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă să judece cauza sau procuror, pe lângă aceeași instanță.

Astfel, conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea"(alin. (1); "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de aceiași grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, (alin. (2); "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, (alin. (3)."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor (paragraful 42).

De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Conform celor statuate de Curtea Constituțională, noțiunea de "instanță la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății.

Astfel, în speță, calitatea reclamanților - de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex în cadrul Judecătoriei Reșița - atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., indiferent de instanța pe lângă care își desfășoară activitatea, în măsura în care aceasta aparține circumscripției curții de apel din a cărei rază teritorială face parte și instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Caraș-Severin.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum, în cauză, este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Mehedinți, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Craiova, învecinată Curții de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Reșița, unde reclamanții își desfășoară activitatea.

De asemenea, sunt aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora când instanța este competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Mehedinți.