ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1461/2019

Ședința publică din data de 24 septembrie 2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 11 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 8,5%, prevăzut de O.G.. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS. 405 RON+4%+4,5%+10%, precum și repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până ia recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

Prin sentința civilă nr. 342 din 19 martie 2019, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În motivarea acestei sentințe, tribunalul a reținut, în esență, dispozițiile art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ. și Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, apreciind că nu este competent în soluționarea cauzei întrucât are calitate procesuală de intimat.

Prin urmare, tribunalul a constatat că instanța competentă este instanța judecătorească de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, respectiv Tribunalul Mehedinți, care se află la o distanță mai mică în raport cu celelalte instanțe judecătorești de același grad competente.

Prin sentința nr. 222/2019 din 16 mai 2019, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În considerentele acestei sentințe, tribunalul a constatat că art. 127 C. proc. civ. reglementează o competență facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței.

Coroborând dispozițiile art. 3 din Legea 567/2004 cu dispozițiile art. 127 alin. (1), (3) C. proc. civ. s-a constatat că, pentru a atrage competența teritorială a uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții, este necesar ca aceștia să aibă calitatea de judecător/procuror sau grefier, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul instanței.

În ceea ce privește calitatea de pârât a Tribunalului Caraș - Severin, dispozițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2

1

) din C. proc. civ. permit reclamantului să sesizeze fie instanța competentă, chiar dacă este aceea care are și calitatea de pârât, fie vreuna din instanțele arătate de legiuitor, norma reglementând în acest caz o competență teritorială facultativă.

Ca atare, întrucât reclamantele au ales să sesizeze Tribunalului Caraș - Severin, chiar dacă acesta are și calitatea de pârât și întrucât sunt respectate normele de competență materială, instanța respectivă este competentă sub toate aspectele în soluționarea prezentului litigiu.

În consecință, tribunalul a apreciat că, în speță, se aplică regulile generale de competență teritorială, respectiv dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care statuează că acțiunea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel.

Litigiul de față este unul de jurisdicție a muncii, iar în această materie dispozițiile speciale din Codul Muncii (art. 269) derogă de la dispozițiile generale ale C. proc. civ., respectiv cererile în materia conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.

Aceste dispoziții se completează cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, reclamantele au domiciliul în Moldova Nouă, județul Caraș - Severin și fostul loc de muncă la Judecătoria Moldova Nouă, astfel domiciliul și locul de muncă al reclamantelor se află în circumscripția Tribunalului Caraș - Severin, competent cu soluționarea cauzei, față de prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2009 și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Ca atare reclamantele și-au exercitat dreptul procesual de opțiune între instanțele deopotrivă competente în soluționarea cauzei, alegând prin introducerea cererii de chemare în judecată să investească Tribunalul Caraș - Severin, fixând în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliu.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, au învestit această din urmă instanță cu un litigiu de muncă.

Reclamantele au avut calitatea de personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Moldova Nouă, fiind pensionare la data formulării acțiunii, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată.

Conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar conform alin. (3) aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și grefierilor.

Prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a statuat că "46. Drept consecință a constatării neconstituționalității sintagmei "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. se impune constatarea neconstituționalității și a sintagmei "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, pentru aceleași considerente, și aceasta din urmă este de natură a aduce atingere principiului imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Prin această decizie, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale. De asemenea, a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă sau pârâtă.

Raportat la decizia nr. x din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, pronunțată de Curtea Constituțională, Înalta Curte reține că reclamantele au înțeles să sesizeze Tribunalul Caraș-Severin, instanță care are și calitatea de pârât în cauză.

Astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în decizia nr. 290/2018, mai sus enunțată, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

În toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului, raportat la dispozițiile art. 116 din C. proc. civ.

Odată făcută această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra acesteia, iar pârâtul nu poate cere declinarea competenței și nici instanța nu poate să dispună în acest sens din oficiu.

Cu urmare a alegerii făcute de către reclamante prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă Complet Specializat - conflicte de muncă și asigurări sociale, această instanță este competentă să soluționeze cauza.

Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2019.