ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 328/2019

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 13.06.2018 sub Dosar nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Înalta Curte De Casație și Justiție, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor au solicitat obligarea pârâților la reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 10%, repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acțiunii și până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

În drept, reclamanții au invocat O.G. nr. 13/2008, Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, Legea nr. 293/2015, Legea nr. 71/2015, art. 253 alin. (1) și (2), art. 266, art. 270, art. 272 și art. 275 din C. muncii, art. 208, art. 210 și art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 6 alin. (4), art. 2517, 2526 și art. 1535 din C. civ., precum și prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Decizia nr. 21/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casați și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 11/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, O.U.G. nr. 20/2016, art. 1531, 1535 din C. civ., art. 166 C. muncii.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 132 C. proc. civ., excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Bihor invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea fondului cauzei, instanța a admis-o pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în Judecătoriei Aleșd.

În drept, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o competență teritorială, care deși facultativă, este o competență teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., pe care judecătorul are obligația de a o invoca chiar și din oficiu potrivit art. 131 raportat la art. 247 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât verificarea competenței sale este o obligație esențială a judecătorului.

Art. 127 C. proc. civ., este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În interpretarea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7 din 16.05.2016 pronunțată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competența facultativă, reținând în dispozitivul deciziei că:

"Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță."

Ulterior, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 290/2018 a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., și a constatat că "sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., sunt neconstituționale."

În considerentele deciziei Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. A mai reținut Curtea Constituțională faptul că art. 47 din C. proc. francez completat prin art. 3 din Decretul nr. 2017 - 891 din 6 mai 2017, care a reprezentat sursa de inspirație a legiuitorului român la redactarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., prevede că "În cazul în care un magistrat sau un auxiliar al justiției este parte dintr-un litigiu ce ține de competența unei instanțe în circumscripția căreia acesta își desfășoară activitatea, reclamantul poate sesiza o instanță situată într-o circumscripție învecinată".

În același timp, tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Față de aceste aspecte, având în vedere că reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Aleșd, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituționale prin Decizia nr. 290 din 26.04.2018 pronunțată de Curtea Constituțională a României, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj, secția I civilă.

Asistenții judiciari - participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 cu vot consultativ - au exprimat aceeași opinie.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Bihor, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 747/LM/2018 din 25 octombrie 2018 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/2018*.

Prin Încheierea civilă nr. 236/CC/17.12.2018, secția civilă a Tribunalului Cluj a invocat excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea secției Mixte la un complet specializat de litigii de muncă.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că reclamanții din prezenta cerere de chemare în judecată au calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Aleșd județul Bihor.

Potrivit prevederilor art. 127 alin. (1) - (3) C. proc. civ. în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie, conform Deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, interpretată restrictiv în sensul că se referă la situația în care grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României publicată în M. Of. nr. 638/23.07.2018.

De la această dată prevederile legale au fost suspendate pe un termen de 45 de zile, iar după împlinirea acestui termen respectivele prevederi legale și-au încetat efectul întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru corelarea cu prevederile Deciziei Curții Constituționale a României decât în data de 21.12.2018 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În această situație, la data formulării cererii de chemare în judecată erau în vigoare prevederile art. 127 alin. (1) și (3) anterioare modificării prin Legea nr. 310/2018, iar reclamanții și-au desfășurat activitatea efectiv în cadrul Judecătoriei Aleșd, instanță care potrivit art. 208 din Legea Dialogului Social nu este competentă să le judece cererea de chemare în judecată în primă instanță, motive pentru care Tribunalul Cluj a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 122/2019 din 21 01 2019 a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Cluj și în consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor; a constatat ivit conflictul negativ de competență și în consecință a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte constată că cele două instanțe, Tribunalul Bihor și Tribunalul Cluj, s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competența în soluționarea conflictului aparține Înaltei Curți conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor la reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 10%, repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea acțiunii și până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție de află instanța la care își desfășoară activitatea.

Curtea reține că reclamanții dețin calitatea de grefieri în cadrul Judecătoriei Aleșd din circumscripția Tribunalului Bihor și a Curții de Apel Oradea.

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în M. Of. nr. 638/23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (parag. 49), Curtea a reținut că, în urma constatării neconstituționalității sintagmelor menționate la parag. 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permitând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeași decizie Curtea Constituțională a mai reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (parag. 51).

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu cuprinse în decizia anterior evocată, Înalta Curte constată că una dintre instanțele de judecată aflate în conflict negativ de competență, respectiv Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, au calitatea de pârâți în cauză. Aplicând regulile de competență teritorială din materia litigiilor de muncă, potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, competența ar fi aparținut Tribunalului Bihor, pe raza căruia se află Judecătoria Aleșd, locul de muncă al reclamanților.

Având în vedere că noțiunea de judecător la care se referă textul art. 127 C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu, calitatea de parte în proces a Tribunalului Bihor determină incidența textului de lege care reglementează competența facultativă.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Tribunalul Cluj din circumscripția Curții de Apel Cluj, este aflat în vecinătatea Tribunalului Bihor din circumscripția Curții de Apel Oradea, în circumscripția căreia se află Judecătoria Aleșd, rezultă că Tribunalul Cluj este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2), raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și cu respectarea Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED