ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 776/2019

HOTĂRÂRE

04.04.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 776/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 4 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor în data de 25.05.2018, reclamanții A., B., C., D. și E. - personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu citarea obligatorie, în calitate de expert, a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării:

reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+4,5%+10%;

repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care ar fi fost îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

La termenul de judecată din 01.10.2018 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale absolute a Tribunalului Bihor în favoarea Tribunalului Alba.

Prin sentința civilă nr. 717/LM/2018, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței teritoriale absolute a Tribunalului Bihor invocată din oficiu și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bihor a reținut următoarele:

În fapt, reclamanții au calitatea de grefier în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciu Teritorial Oradea.

În drept, dispozițiile art. 127 noul C. proc. civ. reglementează o competență teritorială, care deși facultativă, este o competență teritorială de ordine publică, în sensul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., pe care judecătorul are obligația de a o invoca chiar și din oficiu potrivit art. 131 raportat la art. 247 noul C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât verificarea competenței sale este o obligație esențială a judecătorului.

Art. 127 noul C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În interpretarea art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 7/16.05.2016 pronunțată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competența facultativă, reținând în dispozitivul deciziei că:

"Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță."

Ulterior, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 290/2018 a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) noul C. proc. civ. și a constatat că "sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) noul C. proc. civ. sunt neconstituționale."

În considerentele deciziei Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. A mai reținut Curtea Constituțională faptul că art. 47 din Codul de procedură francez completat prin art. 3 din Decretul nr. 2017-891 din 6 mai 2017, care a reprezentat sursa de inspirație a legiuitorului român la redactarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., prevede că "În cazul în care un magistrat sau un auxiliar al justiției este parte dintr-un litigiu ce ține de competența unei instanțe în circumscripția căreia acesta își desfășoară activitatea, reclamantul poate sesiza o instanță situată într-o circumscripție învecinată".

În același timp, tribunalul a reținut că, potrivit prevederilor art. 127 alin. (3) noul C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Față de aceste aspecte, având în vedere că reclamanții au calitatea de grefier în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciu Teritorial Oradea, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) noul C. proc. civ., în limitele declarate constituționale prin decizia nr. 290/26.04.2018 pronunțată de Curtea Constituțională a României, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor și a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pe rolul Tribunalului Alba dosarul a fost înregistrat la data de 30.10.2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 134/2019 din 4 februarie 2019 Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Alba și în consecință, în baza art. 132 C. proc. civ., a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții: A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării; a constatat ivit un conflict negativ de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul Bihor și în baza art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Având în vedere că prezentul litigiu este unul de muncă, sunt aplicabile, din punct de vedere al competenței, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003- Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și, întrucât reclamanții își au domiciliul și locul de muncă în județul Bihor, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Bihor și nu Tribunalul Alba.

Instanța a reținut că dispozițiile art. 127 C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (la 21-12-2018 Alineatul (1) din Articolul 127, Capitolul III, Titlul III, Cartea I a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018); (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (la 21-12-2018 Alineatul (2) din Articolul 127, Capitolul III, Titlul III, Cartea I a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018); (2^1) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (la 21-12-2018 Articolul 127 din Capitolul III, Titlul III, Cartea I a fost completat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 310 din 17 decembrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1074 din 18 decembrie 2018); (3)Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.", nu își găsesc aplicarea în prezenta cauză, față de următoarele considerente:

Reclamanții potrivit înscrisului depus în probațiune la dosarul cauzei au calitatea de: grefieri și conducător auto în cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, respectiv personal auxiliar și conex.

Raportat la interpretarea disp. art. 127 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în cadrul recursului în interesul legii prin Decizia nr. 7 din 16.05.2016 care a avut ca și obiect înțelesul sintagmei cuprinse în primul alineat al art. 127, respectiv "competența instanței la care își desfășoară activitatea" când judecătorul (procurorul/asistentul judiciar/grefierul) are calitatea de reclamant.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7 din 16.05.2016 a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și, în consecință, a stabilit că:

"I. Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță."

În considerente a reținut că prevederile art. 127 din C. proc. civ. au în vedere sesizarea primei instanțe, nu și exercitarea căilor de atac.

Interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ. contravine redactării restrictive a textului de lege, întrucât circumstanțiază atât persoanele care intră sub incidența normei (calitatea de reclamant a judecătorului, procurorului, asistentului judiciar, grefierului), cât și instanța vizată (care nu poate fi decât prima instanță).

De altfel Înalta Curte de Casație și Justiție s-a mai pronunțat printr-o decizie de speță cu nr. 339/29.01.2015 în concordanță cu decizia nr. 7/2016 prin care a statuat faptul că "sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. - competența instanței la care își desfășoară activitatea - nu poate fi interpretată în sens larg, de curtea de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul de instanță judecătorească la care acesta funcționează efectiv".

Totodată, printr-o altă decizie de speță, vizând un conflict de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul Bihor sub nr. x/2017, pronunțată în dosar civil nr. x/2016 la data de 11.05.2017, ÎCCJ a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, reținând faptul că:

"Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă această instanță.

Se constată că în cauză nu este îndeplinită această condiție, având în vedere că niciunul dintre reclamanți nu își desfășoară efectiv activitatea în cadrul Tribunalului Bihor (sau în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor), care este instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situație nu este incidentă ipoteza normei cuprinsă în dispozițiile art. 127 C. proc. civ.."

Prin urmare, s-a reținut că, reclamanții, desfășurându-și activitatea la DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL ORADEA, nu sunt întrunite cerințele art. 127 din C. proc. civ., astfel încât soluționarea cererii este de competența Tribunalului Bihor, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul procesual ales și locul de muncă reclamanții.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamanții A., B., C., D. și E. - personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu citarea obligatorie, în calitate de expert, a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării: obligarea acestora la reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+4,5%+10%; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

Având în vedere că prezentul litigiu este unul de muncă îi sunt aplicabile dispozițiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.

Se reține că reclamanții au calitatea de grefieri ce-și desfășoară activitatea în cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea și, în acest context, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamanților, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora.

Conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea"(alin. (1); "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de aceiași grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, (alin. (2); "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, (alin. (3)."

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Trebuie subliniat că în cauză, deși această decizie a instanței de contencios constituțional are aplicabilitate în speță, la data analizării competenței de către Tribunalul Alba și a pronunțării soluției de declinare a competenței, instanța s-a raportat la o decizie dată într-un recurs în interesul legii și la hotărâri judecătorești pronunțate în spețe similare, dar care sunt anterioare deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale.

Or, potrivit art. 518 C. proc. civ., decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data constatării neconstituționalității dispoziției legale ce a făcut obiectul interpretării.

Se reține că art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Conform celor statuate de Curtea Constituțională, noțiunea de "instanță la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății.

Astfel, în speță, calitatea reclamanților atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., indiferent de instanța pe lângă care își desfășoară activitatea, în măsura în care aceasta aparține circumscripției curții de apel din a cărei rază teritorială face parte și instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Bihor.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum, în cauză, este îndeplinită condiția premisă, aceea ca procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze pricina, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Alba, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată Curții de Apel Oradea, în a cărei circumscripție se află DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, unde reclamanții își desfășoară activitatea.

Față de aceste aspecte, având în vedere calitatea reclamanților, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituționale prin decizia nr. 290/26.04.2018 pronunțată de Curtea Constituțională a României, competent să soluționeze prezentul litigiu de muncă este Tribunalul Alba.

În raport de prevederile legale menționate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.