ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1759/2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 10 august 2018 sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând: - obligarea pârâților la emiterea unor ordine de salarizare în vederea stabilirii drepturilor salariale ale reclamanților la nivelul salarizării corespunzătoare judecătorilor, cu luarea în considerare a vechimii în muncă, în magistratură, precum și a gradelor profesionale obținute, după caz, începând din 1 ianuarie 2018, precum și pentru viitor. - repararea prejudiciului creat prin neplata diferenței, în urma stabilirii unei salarizări diferențiate între procurori și judecători, reprezentând diferența dintre venitul pe care ar fi trebuit să îl obțină reclamanții conform salarizării stabilite pentru judecători în temeiul Legii nr. 153/2017 și venitul care le-a fost plătit efectiv stabilit în urma emiterii ordinelor de salarizare conform Ordinului procurorului general nr. 247/30.01.2018 privind stabilirea drepturilor salariale, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. În drept au fost invocate prevederile din Legea nr. 153/2017, art. 269 alin. (1) Codul muncii, Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 284/2010.

Prin sentința civilă nr. 139/2019 din 4 februarie 2019, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că acțiunea are ca obiect un litigiu de muncă privind drepturi bănești, iar reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competența teritorială aparține Tribunalului Bihor și că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă la 8 februarie 2019 sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 774/LM/2019 din 25 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Totodată, s-a constatat existența unui conflict de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, aflat în circumscripția Tribunalului Bihor, iar în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituționale prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea Constituțională a României, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului Alba, instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Alba, învecinată cu Curtea de Apel Oradea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 17 iulie 2019 sub nr. x/2018. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente: Acțiunea introductivă are ca obiect plata unor drepturi salariale restante, fiind dedus judecății un conflict de muncă, prin care reclamanții, în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, au solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, la plata acestora, competența materială revenind în primă instanță tribunalului, în baza art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Totodată, calitatea reclamanților, respectiv cea de procuror, sub aspectul competenței teritoriale atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., în limitele declarate constituționale prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunțată de Curtea Constituțională. Prin decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă. În acest sens, se arată în considerentele deciziei, la punctul 47: "În continuare, Curtea reține că, prin aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. doar ipotezei judecătorului care are calitatea de pârât, și nu și la ipoteza la care instanța de judecată ar avea această calitate, dispozițiile legale nu își ating scopul pentru care au fost reglementate. Legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege. Dar atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va avea parte de un proces echitabil judecat de o instanță imparțială, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că partea pârâtă este chiar instanța competentă să îi judece cauza și nu doar un judecător din cadrul acesteia. Legiuitorul a reglementat acest beneficiu în considerarea calității de judecător a părții pârâte, însă, cu atât mai mult cu cât parte pârâtă este chiar instanța de judecată, legea ar trebui să acorde dreptul de opțiune părții reclamante, mai ales că în viziunea legiuitorului exercitarea unei acțiuni de competența de soluționare a instanței la care acesta își desfășoară activitatea este de natură să nască suspiciuni în privința modului de soluționare a litigiului tocmai de colegii acestuia." Curtea reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în interpretarea restrictivă, încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție (pct. 50), iar "art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permițând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu". Așa fiind, față de dispozițiile legale expuse și în raport cu cele statuate prin evocata decizie a Curții Constituționale, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant, el trebuie să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Calitatea de procuror a reclamanților determină incidența textului de lege care reglementează competența facultativă, respectiv art. 127 alin. (1) C. proc. civ. În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii. Reclamanții s-au adresat Tribunalului Alba, aceasta fiind opțiunea cu privire la instanța de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Oradea, în arondarea căreia se află Tribunalul Bihor, determinând astfel competența teritorială exclusivă în soluționarea acțiunii. Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod și cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.