ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2019

HOTĂRÂRE

11.06.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 11 iunie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tîrgu-Mureș și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, au solicitat:

Recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 1 octombrie 2015 și în continuare și după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariate în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salariată rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 1 octombrie 2015 și în continuare, până la data plății efective a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

În ceea ce privește competența teritorială a instanței, reclamanții au invocat dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în sensul extensiv, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în M.Of. nr. 638 din 23 iulie 2018.

Prin sentința civilă nr. 66/2019 din 22 ianuarie 2019, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția propriei necompetențe teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a hotărî astfel, instanța inițial sesizată a reținut că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 127 C. proc. civ. privind competența facultativă în cazul litigiilor în cadrul cărora un judecător are calitatea de reclamant sau pârât, dispoziții aplicabile corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, în condițiile în care reclamanții au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Mureș, conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., litigiul dedus judecății fiind un litigiu de muncă privind drepturi bănești.

Urmare a declinării, litigiul a fost înregistrat sub același număr de dosar pe rolul Tribunalului Mureș , secția Civilă care, prin sentința civilă nr. 410/2019 din 28 martie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamanți, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba și, constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța de declinare a reținut că în speță sunt întrunite cerințele impuse de art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ., din perspectiva deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, notând că este lipsit de relevanță că reclamanții au calitatea de procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș, iar cauza ar atrage competența materială a Tribunalului Mureș, conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 mai 2019.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând îndeplinirea cerințelor acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, instanța supremă constată că cele două instanțe - Tribunalul Mureș și Tribunalul Alba - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți se încadrează în materia conflictelor de muncă, competența materială revenind în primă instanță tribunalului, în baza art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Totodată, față de calitatea reclamanților de procurori, sub aspectul competenței teritoriale se atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018 a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Curtea a constatat că, de principiu, competența facultativă este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanța la care își desfășoară efectiv activitatea reclamantul, nu este aptă să acopere în mod complet toate situațiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăți. De aceea, dispoziția legală criticată nu își atinge scopul pentru care a fost edictată, justițiabilii fiind nevoiți să recurgă, în diferite momente ale parcursului cauzei lor, la mijloace procedurale alternative în vederea asigurării egalității armelor în soluționarea cauzei lor în mod echitabil.

Instanța de contencios constituțional a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează în interpretarea restrictivă a sintagmei "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

Raportat la cele statuate prin această decizie, conform dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitate de reclamant într-o cerere, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Or, cum în speță reclamanții, având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș, au sesizat inițial Tribunalul Alba, instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinată cu cea în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea, pentru asigurarea imparțialității justiției, în considerarea prevederilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.