ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4183/2019

Ședința publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. x/2018 din 06.11.2018, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu-Mureș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:

- recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T.-O.U.G. nr. 27/2006);

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 01.08.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plată, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

2.1. Prin sentința civilă nr. 349 din data de 14.03.2019, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii civile formulate de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Târgu-Mureș și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței, Tribunalul Mureș a reținut că salarizarea personalului din justiție se face pe baza unor ordine de salarizare pe care trebuie să le emită în prealabil ordonatorul principal de credite (Ministerul Justiției). Totodată, în cazul în care angajatul este nemulțumit de modalitatea de calcul al salariului care rezultă din ordin, are posibilitatea să conteste actul administrativ, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 284/2010.

Astfel, tribunalul a apreciat că acțiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă același regim juridic ca și acțiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis și care este considerat ilegal, în cauză aplicându-se dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI Legii nr. 284/2010, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiție.

2.2. Prin sentința civilă nr. 313 din data de 26.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța sentința, curtea de apel a reținut că acțiunea reclamanților nu are ca obiect o contestație prevăzută de art. 7 Cap VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, care, într-adevăr, ar fi de competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, ci constituie un litigiu privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Astfel cum rezultă din expunerea prezentată anterior, obiectul cauzei îl constituie acțiunea formulată de reclamanți, judecători în cadrul Tribunalului Specializat Mureș, prin care solicită pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș și Curtea de Apel Târgu-Mureș, în contradictoriu și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T.-O.U.G. nr. 27/2006) și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 01.08.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Înalta Curte constată, din parcurgerea cererii de chemare în judecată, că reclamanții nu au contestat ordinele de salarizare emise, pentru care procedura specială prevede un termen de exercitare a acțiunii, ci au solicitat stabilirea corectă a indemnizației salariale în raport cu o serie de decizii emise de Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 7 din Anexa VII Cap VIII al Legii nr. 284/2010, pentru a fi competentă Curtea de Apel București.

Nu poate fi primit punctul de vedere al tribunalului în sensul că ar trebui să opereze o simetrie între procedura de contestare a ordinului de salarizare și refuzul emiterii ordinului, excepțiile de la procedura de drept comun fiind de strictă interpretare.

Totodată, nici chemarea în judecată a pârâtului Consiliului National pentru Combaterea Discriminării nu schimbă natura de litigiu de muncă a prezentei acțiuni, discriminarea invocată în raport cu procurorii DNA și DIICOT reprezentând doar un argument în construcția apărării, egalizarea indemnizațiilor personalului la nivel maxim fiind principiul care a stat la baza adoptării art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, invocat în cauză.

In raport acțiunea formulată, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va stabili competența soluționării litigiului, în primă instanță, în favoarea secției specializate în judecarea conflictelor de muncă din cadrul tribunalului, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, art. 95 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 208 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

În ceea ce privește competența teritorială facultativă reglementată de dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., referitor la calitatea de judecător a reclamanților, Înalta Curte reține că, în raport cu data înregistrării cauzei pe rolul instanțelor judecătorești (6 noiembrie 2018), este aplicabilă forma anterioară modificărilor introduse de Legea nr. 310/2018. Astfel, nu prezintă relevanță în stabilirea competenței calitatea pârâților de instanțe de judecată, iar în ceea ce îi privește pe reclamanți, se constată că își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalul Specializat Mureș, înființat în cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, ca instanță distinctă de Tribunalul Mureș.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Mureș în favoarea Tribunalului Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.