ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1639/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș în data de 16.11.2018 sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 01.08.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 127/20.02.2019, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Maramureș, excepție invocată de Ministerul Justiției și de Tribunalul Maramureș prin întâmpinare și a declinat în favoarea Tribunalului Mureș cererea de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 827/11.06.2019, Tribunalul Mureș, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării acțiunii civile.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Mureș, secția I civilă a reținut că, așa cum rezultă din normele legale citate, salarizarea personalului din justiție se face pe baza unor ordine de salarizare pe care trebuie să le emită în prealabil ordonatorul principal de credite (în cazul din speță fiind vorba despre Ministerul Justiției). Totodată, în cazul în care angajatul este nemulțumit de modalitatea de calcul a salariului care rezultă din ordin, are posibilitatea să conteste actul administrativ, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) din textul de lege citat anterior.

Tribunalul a apreciat că din rațiuni de simetrie juridică, acțiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă același regim juridic ca și acțiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis și care este considerat ilegal. Prin urmare, sunt aplicabile și în această pricină dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiție.

Prin sentința civilă nr. 919 din data de 09.12.2019, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunlului Mureș.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că reclamanții, care au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Baia Mare, nu contestă vreun act administrativ de stabilire a drepturilor salariale, solicitând acordarea unor drepturi salariale personalului din justiție, fără ca reclamanții să formuleze plângere împotriva hotărârilor colegiului de conducere al Curții de apel, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 și nici dispozițiile similare cuprinse în Legea nr. 284/2010.

Împrejurarea că se solicită și obligarea pârâților la reîncadrare și recalcularea salariului brut nu atrage competența specială a Curții de Apel București, din moment ce competența acestei instanțe este stabilită în mod excepțional și nu poate fi extinsă prin analogie și la alte cauze. De altfel, se observă că art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 prevede inclusiv o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării Curții de Apel București, iar acțiunea vizată de competența exclusivă trebuie să vizeze hotărârea care soluționează contestația.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect, în esență, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale ce se cuvin reclamanților, în calitate de judecători, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00.

Potrivit prevederilor art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Înalta Curte constată că art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 reglementează o procedură specială în situația personalului din justiție care contestă ordinul angajatorului prin care i-au fost stabilite drepturile salariale.

În cauză, reclamanții nu au urmat procedura prevăzută de art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv nu au formulat contestație împotriva modului de calcul al drepturilor salariale la Colegiile de conducere ale Curții de Apel Cluj și Tribunalului Maramureș, ci s-au adresat instanței de judecată cu o acțiune ce vizează obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare.

În acest sens este de reținut că reclamanții au indicat, printre temeiurile de drept invocate, și dispozițiile art. 253 alin. (1) și (2), art. 270, art. 272 și art. 275 din Codul muncii.

Obiectul și temeiul juridic al cererii de chemare în judecată sunt esențiale pentru corecta determinare a normelor de competență materială incidente în litigiu, cu respectarea principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță numai în limitele investirii.

În cauză, Curtea de Apel București a stabilit în mod corect că litigiul dedus judecății se referă la un conflict de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale pe care reclamanții le consideră cuvenite și neplătite și deci competența de soluționare în primă instanță revine secțiilor specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalelor.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E. și F. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.