ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1686/2022

HOTĂRÂRE

21.09.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1686/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj Napoca, Tribunalul Maramureș și cu citarea obligatorie, potrivit art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, a Consiliului Național pentru combaterea discriminării, au solicitat instanței să dispună recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T.-O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 01.08.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective; obligarea Ministerului Justiției să emită ordinele și alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt judecători și își desfășoară activitatea la Judecătoria Sighetu Marmației.

Prin sentința civilă nr. 269 din 15.02.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX- a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția civilă, complet specializat în materia litigiilor de muncă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că în raport de obiectul litigiului, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, prevăzute de art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 266 și art. 269 din Codul muncii, astfel încât, reclamanții având calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Sighetu-Marmației, competența materială aparține Tribunalului Maramureș.

A mai reținut că în cauză reclamanții nu contestă un răspuns al Curții de Apel Cluj, emis în urma soluționării unei contestații administrative împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, potrivit art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, pentru a fi competentă material Curtea de Apel București.

Prin urmare, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă - completul litigii de muncă și asigurări sociale la data de 18.04.2022 sub nr. de dosar x/2022

La termenul de judecată din 17 iunie 2022, Tribunalul Maramureș a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale, pe care a admis-o prin încheierea civilă nr. 1000/20.06.2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Tribunalul Maramureș a reținut că prezentul litigiu se poartă între reclamanți, judecători în cadrul Judecătoriei Sighetu Marmației și pârâții care au atribuții în stabilirea și, respectiv plata drepturilor lor salariale.

Totodată, instanța a arătat că potrivit prevederilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Ministerul Justiției gestionează bugetul instanțelor, având calitatea de ordonator principal de credite, iar în ceea ce privește reîncadrarea și recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților, această obligație revine Ministerului Justiției.

Așadar, Tribunalul a reținut că revine instanței de contencios administrativ și fiscal competența să stabilească, dacă o asemenea cerere, de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unor noi ordine prin care să procedeze la recalcularea indemnizațiilor de încadrare ale reclamanților cu includerea coeficientului de multiplicare 19,000, începând cu data de 01.08.2015, este sau nu este admisibilă și nu poate fi ignorat cu consecința calificării litigiului ca având natura unui conflict de muncă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Maramureș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Curtea de Apel București și Tribunalul Maramureș, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv drepturi bănești, solicitate de reclamanți, în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Sighetu Marmației.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 266 și art. 269 din Codul muncii, dispoziții legale care reglementează competența materială și teritorială de soluționare a litigiilor de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul muncii; "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Totodată, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social:

"Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În consecință, în temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Maramureș.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.