ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 276/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 06.01.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și în continuare pentru viitor precum și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație, la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1242/2020 din 14 iulie 2020, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în favoarea Tribunalului Bihor.

În fundamentarea acestei sentințe, având în vedere art. 127 alin. (1) și (3) raportat la art. 208, 210 din Legea 62/2011, instanța a reținut că reclamantii au sau au avut calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, respectiv Direcția Națională Anticorupție-Structura teritorială Oradea, astfel că nefiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) si 3 din C. proc. civ., trebuia ca cererea sa fie introdusa la Tribunalul Bihor și nu la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află parchetul la care reclamantii funcționează sau au functionat.

Aceasta deoarece cauza nu este de competența instantei la care reclamanții îsi desfasoara activitatea, sintagmă care trebuie interpretată restrictiv, conform Deciziei nr. 7/2016 a ICCJ-Completul competent sa judece recursul în interesul legii, în sensul că se refera la situația în care judecatorul îsi desfasoara efectiv activitatea in cadrul instantei competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță. Raportat la această decizie, instanta a apreciat ca interpretarea restrictiva se impune cu atat mai mult persoanelor care nu functionează efectiv la nicio instanță, cum este cazul reclamantilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, la data de 27 iulie 2020.

Prin sentința civilă nr. 765/LM/2020 din 21 octombrie 2020, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată având ca obiect drepturi salariale în favoarea Tribunalului Cluj. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precum și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 06.01.2020.

A considerat instanța că, cele stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 7/16.05.2016, invocate prin considerentele hotărârii de declinare a Tribunalului Cluj, nu sunt aplicabile în speță, având în vedere că decizia susmenționată vizează art. 127 alin. (1) C. proc. civ. în forma în vigoare înainte de modificarea textului legal prin Legea nr. 310/2018.

Instanța a reținut că, întrucât reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor căruia i-ar reveni competența de soluționare a cauzei fiind instanță inferioară Curții de Apel Oradea, echivalentul Parchetului la care reclamanții își desfășoară activitatea, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj, instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată cu Curtea de Apel Oradea.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, iar prezentul litigiu, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui litigiu de muncă.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă "se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul." Acest text este completat de art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social care dispune că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

În raport de calitatea reclamanților de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, se pune în discuție incidența alin. (1) al textului de lege, aplicabil în cazul în care un judecător ar avea calitatea de reclamant, dispoziție aplicabilă în mod corespunzător și procurorilor.

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate instanța reține că reclamanții puteau sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârâți a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Reclamanții au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Cluj în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (2

1

) al aceluiași text de lege care reglementează norme de competență teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale permite așadar reclamanților să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opțiunii.

Așadar, dreptul de opțiune aparține, în mod exclusiv, reclamantului, iar nu și pârâtului sau instanței din oficiu care, prin urmare, nu poate reclama pe calea excepției de necompetență opțiunea procesuală manifestată reclamant.

În cauză, reclamanții, în raport de dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. au ales Tribunalul Cluj, întrucât aveau posibilitatea să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Tribunalul Cluj se află în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată cu Curtea de Apel Oradea în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea reclamanții, având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2021.