ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2030/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 decembrie 2020, pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2020, reclamantele A., B., C., D., E., F., G. în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ, au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună:

Prin sentința civilă nr. 891/2021 din 1 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ, în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Cluj a reținut că potrivit prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul; prevederi completate prin art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.", dispoziții ce se aplică și procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Tribunalul Cluj a apreciat că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dat fiind că reclamanții nu au calitatea de judecător, procuror, grefier sau asistent judiciar, având calitatea de foști grefieri, în prezent pensionari, astfel cum se invocă prin cererea de chemare în judecată formulată.

În acest context, s-a apreciat de către Tribunalul Cluj că-i revine Tribunalului Mureș competența de soluționare a cauzei, în raza de competență a acestuia având domiciliul reclamanții, în raport de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011și art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția Civilă sub același număr de dosar.

Tribunalul Mureș a reținut, în esență, că prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, conform cărora cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă sunt individuale sau colective) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul și cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 potrivit căruia, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a arătat că în ipoteza conflictelor individuale de muncă (cum este și cauza dedusă judecății), reclamanții au dreptul de opțiune între instanța locului domiciliului sau a locului de muncă. Însă odată făcută această opțiune de către reclamantă, în sensul alegerii instanței în a cărei circumscripție se află locul său de muncă, reclamanta nu mai poate reveni, pârâții nu mai pot cere declinarea competenței, iar instanța, dacă a fost corect sesizată (fără încălcarea normelor imperative de competență), nu poate, din oficiu, să își decline competența.

Astfel, din perspectiva acestor texte de lege, care reprezintă dreptul comun în materie, s-a apreciat că, în speță, competența de soluționare a pricinii aparține Tribunalului Cluj.

Totodată, având în vedere calitatea specială, de grefieri, pe care o au reclamanții, Tribunalul Mureș a examinat problema pe care o ridică această pricină și anume, modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., care instituie un caz de "competență facultativă".

S-a reținut că dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare nepărtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și "grefierilor" și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (sunt reclamanții) - cazul în speță - și a doua când are calitate procesuală pasivă (este pârât).

S-a apreciat că în prezenta pricină nu este îndeplinită condiția, în sensul că reclamanții nu funcționează ca grefier în cadrul instanței de la care a operat declinarea de competență, respectiv Tribunalul Cluj, ci aceștia își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel Tîrgu Mureș, astfel încât, instanța de la care a operat declinarea de competență nu reprezintă instanța unde își desfășoară activitatea, potrivit dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de Tribunalul Cluj în favoarea Tribunalului Mureș nu este aplicabilă și nu poate justifica învestirea acestei din urmă instanțe cu judecarea litigiului.

Tribunalul Mureș a subliniat că dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., privind competența facultativă, sunt norme juridice de excepție, motiv pentru care sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie (operațiune interzisă de art. 10 din C. civ.), la ipoteze vizând și alte instanțe decât cele la care reclamanții își desfășoară activitatea, indiferent dacă instanța la care activează se află în aria de competență a instanței de la care s-a făcut declinarea de competență.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 986/2021 din 23 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ, la recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 10.10.2015 și în continuare până la data pensionării, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salariată rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 10.10.2015 și în continuare până la data pensionării, cu plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin urmare, reclamantele au învestit Tribunalul Cluj cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâtă fiind Curtea de Apel Târgu Mureș.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Alin. (3) ale aceluiași articol, prevede că:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

ind. 1

C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speță, reclamantele, cu domiciliul în județul Mureș, au calitatea de foști grefieri în cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, iar competența aparține, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripție își are reclamantul domiciliul sau locul de muncă, respectiv Tribunalului Mureș.

Prin urmare, având în vedere că reclamantele nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât cererea a fost introdusă împotriva unei instanțe superioare în grad, celei căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Mureș), este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2)

ind. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018:

"legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege".

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Reclamantele au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Cluj, aflat în circumscripția Curții de Apel Cluj, care este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Târgu Mureș, pârâtă în cauză, în circumscripția căreia se află Tribunalul Mureș, instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamantele și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reține că dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Așadar, dreptul de opțiune aparține, în mod exclusiv, părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce partea reclamantă și-a manifestat opțiunea de a introduce la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune, neexistând nicio prevedere legală în acest sens.

Pentru rațiunile înfățișate, cu aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2021.