ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2248/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 18 decembrie 2020 sub dosar nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., împreună cu alți reclamanți - prin mandatar comun L., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Mureș și Tribunalul Harghita, au solicitat recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 10 octombrie 2015 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT - conform O.U.G. nr. 27/2006), precum și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 10 octombrie 2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților în plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și în care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Tribunalul Cluj a disjuns cauza în ceea ce îi privește pe reclamanții menționați mai sus, în calitatea lor de personal conex în cadrul instanțelor din raza Curții de Apel Târgu Mureș și a format dosarul nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 1011/2021 din 13 aprilie 2021, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Mureș, reținându-se incidența dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Pe rolul Tribunalului Mureș, cauza a fost înregistrată la 22 aprilie 2021, sub același nr. de dosar.

Tribunalul Mureș, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 1101 din 13 iulie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Cluj, reținându-se aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj și Tribunalul Mureș s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 13 august 2021, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanți, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2)

1

C. proc. civ., în raport cu obiectul cererii formulate, a calității reclamanților și a motivelor de fapt și de drept invocate, având în vedere că acțiunea se încadrează în sfera jurisdicției muncii, astfel cum este definită de altfel această instituție la art. 266 din Codul muncii.

Conform art. 266 din Codul muncii "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Prevederile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, conform cărora "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, iar cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, a completat art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în sensul că, "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Acest text de lege, a instituit o competență alternativă în cazul salariaților, aceștia putând introduce acțiunea la domiciliul lor sau la instanța în a cărei rază teritorială se află locul de muncă.

Cu toate acestea, legiuitorul a stabilit la art. 127 din C. proc. civ., o competență specială a instanței, în cazurile în care au fost promovate acțiuni în justiție de către judecători, procurori, asistenți judiciari și grefieri (reclamanții deținând funcții de personal conex în cadrul instanțelor din raza Curții de Apel Târgu Mureș), ori în care sunt implicate instanțe în calitate de reclamante sau pârâte, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părților.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2)

1

din C. proc. civ., se prevede că "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii" și alin. (2)

1

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Așadar, în raport cu identitatea pârâților, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile evocate, care, în esență, privite în mod coroborat, stabilesc că dacă este chemată în proces o instanță de judecată, iar competența de soluționare a pricinii, potrivit regulilor de drept comun, ar aparține chiar instanței respective sau unei instanței inferioare acesteia, reclamantul are la îndemână posibilitatea de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În speță, calitatea de pârât o dețin deopotrivă Tribunalul Mureș (instanța competentă să soluționeze pricina potrivit dreptului comun), precum și Curtea de Apel Târgu Mureș (instanța superioară instanței competente), iar Curtea de Apel Cluj-Napoca este o curte de apel învecinată, instanțele din raza de competență a acesteia fiind competente alternativ.

În acest context, se reține dreptul de opțiune al reclamanților de a sesiza o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, iar opțiunii făcută de reclamanții îi sunt aplicabile inclusiv prevederile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cu care, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, alternativă pusă de legiuitor exclusiv la îndemâna reclamantului.

Din această perspectivă, se constată existența unui caz special de competență alternativă și, odată făcută această alegere de către reclamant, competența care anterior a fost alternativă se consolidează și devine exclusivă, nici instanța competentă alternativ sesizată și nici vreo altă parte împrocesuată, neputând să invoce vreo necompetență.

În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2021.