ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 492/2023

Ședința publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanți A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea pârâtului să emită noi ordine de încadrare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.11.2016 și în continuare, și după intrarea in vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficienții de multiplicare 19,000-23,000 prevăzuți în Anexa I lit. A), punctele 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT).

Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 401 din 10 decembrie 2021, a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 18.10.2018, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită pentru reclamanți un nou ordin de salarizare, începând cu data de 01.11.2016, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19-23, corespunzător funcției deținute, conform Anexei la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 6-13 (aferent salarizării procurorilor DNA și DIICOT), cu limitarea impusă de Legea 153/2017.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut, în esență, că prima instanță a interpretat și a aplicat în mod greșit prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, apreciind, contrar celor reținute de aceasta, că refuzul exprimat prin Adresa nr. x/2020 din data de 23.10.2020 a secției de resurse umane și documentare este justificat.

Totodată, a arătat că prima instanță a interpretat și a aplicat în mod greșit și prevederile următoarelor texte de lege și decizii:

- art. 1 alin. (1), art. 2, art. 3 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006; pct. 13 - 14 de la lit. A) din Anexa la această ordonanță;

- art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (1) și (3) și art. 30 alin. (1) și (5) din Legea nr. 330/2009;

- art. 10 alin. (1) și (2) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 284/2010;

- art. 1 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010;

- art. 2 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2012;

- art. (1) și art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012;

- art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013;

- art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014;

- art. 1 alin. (1) și art. 3

1

alin. (1)

1

- 14 din O.U.G. nr. 57/2015;

- art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2017;

- art. 12 și art. 38 din Legea nr. 1 53/2017;

- Legea nr. 71/2015;

- O.U.G. nr. 20/2016;

- Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 și nr. 36/2018;

- Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, prin raportare la considerentele

și dispozitivul sentinței civile nr. 880 din 26.11,2020 și nr. 811 din 26.11,2020 ale Tribunalului Gorj

f

definitive prin deciziile civile nr. 1545 din 11.05.2021 și nr. 2031 din 15.06.2021 ale Curții de Apel Craiova.

În continuare, recurentul a arătat faptul că prima instanță a respins în mod greșit excepția prescripției extinctive, întrucât intimații au solicitat recalcularea indemnizațiilor de încadrare și plata drepturilor aferente începând cu data de 01.11.2026, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la data de 18.10.2021, în raport cu dispozițiile art. 171 și art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii și ale art. 2500, art. 2501 alin. (1), art. 2503 alin. (2), art. 2512 alin. (1), art. 2513 și art. 2517 din C. civ.. În speță, a operat prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 18.10.2018.

Totodată, a susținut că sentințele civile nr. 880 din 26.11.2020 și nr. 811 din 26.11.2020 ale Tribunalului Gor și deciziile civile nr. 1545 din 11.05.2021 și nr. 2031 din 15.06.2021 ale Curții de Apel Craiova au fost pronunțate în litigii de muncă și nu instituie în sarcina Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție obligația de a emite ordine de salarizare.

Recurentul au invocat dispozițiile art. 70 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite și faptul că, în cauză, sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr. 13 din 13.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 763 din 29.09.2016, context în care în mod greșit ordonatorul principal de credite a fost obligat la emiterea ordinului de salarizare prin sentința recurată.

De asemenea, a făcut trimitere la prevederilor art. 79

1

alin. (1) și art. 80 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, conform cărora Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția Națională Anticorupție funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Asimilarea salarizării procurorilor care își desfășoară activitatea în cadrul celor două Direcții cu cea a procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a făcut în urma obținerii de către primii a unei trepte ierarhice superioare și a unui grad profesional superior, prin interviul susținut în vederea numirii în structurile respective. În consecință, salarizarea procurorilor din D.I.I.C.O.T. și D.N.A. are la bază nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, procurorii din celelalte parchete, chiar dacă participă la ședințele de judecată în cauzele instrumentate de D.I.I.C.O.T. și D.N.A., nu efectuează și urmărirea penală, cu caracteristicile și dificultățile specifice cauzelor de crimă organizată și terorism, respectiv de combatere a corupției.

În atare situație, argumentul invocat de prima instanță, în sensul că salarizarea procurorilor din cadrul celor două Direcții are la bază doar criteriul apartenenței la un domeniu restrâns în realizarea justiției, respectiv specificul infracțiunilor, este nefondat.

A arătat că, având în vedere că procurorii care funcționează în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii nu participă la judecarea cauzelor privind infracțiunile la care se referă art. 36 alin. (1) din C. proc. pen. citat, acestora nu li se poate acorda coeficientul de multiplicare 19.

A mai susținut recurentul că, începând cu 01.01.2010, legiuitorul a instituit un nou sistem de salarizare, care a înlocuit reglementările anterioare. Noile indemnizații de încadrare din sistemul justiției nu puteau fi decât cele prevăzute în Legea nr. 330/2009, iar la acestea nu puteau fi adăugate decât sporurile, majorările și adaosurile acordate prin aceeași lege.

Principiile avute în vedere la elaborarea Legii nr. 330/2009 au fost menținute și în Legea nr. 284/2010, în vigoare de la 01.01.2011.

Prin urmare, dreptul acordat de prima instanță nu se regăsește printre cele prevăzute de actele normative incidente în materia salarizării magistraților în perioada 01.01.2010 la zi. Cu atât mai mult, respectivul drept nu poate fi acordat după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017.

Potrivit recurentului, în prezent, intimații nu dețin gradul profesional corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Așadar, în mod greșit instanța de fond a dispus recalcularea indemnizațiilor de încadrare ale intimaților prin raportare la coeficientul de multiplicare 19, aferent gradului profesional corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu consecința admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 18,10,2018 și respingerea acțiunii pentru această perioadă, ca prescrisă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâtului să emită noi ordine de încadrare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.11.2016 și în continuare, și după intrarea in vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficienții de multiplicare 19,000-23,000 prevăzuți în Anexa I lit. A), punctele 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT).

Curtea de apel a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 18.10.2018 și a admis în parte acțiunea, obligând pârâtul să emită pentru reclamanți un nou ordin de salarizare, începând cu data de 01.11.2016, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19-23, corespunzător funcției deținute, conform Anexei la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A), pct. 6-13 (aferent salarizării procurorilor DNA și DIICOT), cu limitarea impusă de Legea 153/2017.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Prin sentința civilă nr. 880 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul

Gorj, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 1545 din 11 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, respectiv, în ceea ce-l privește pe cel de-al doilea reclamant, prin sentința civilă nr. 811 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 2031 din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Craiova, au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.11 .2016 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT - O.U.G. nr. 27/2006).

Totodată, au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a diferențelor salariate rezultate dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 01.11.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor de acordare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Ulterior, reclamanții au formulat plângere prealabilă, însă pârâtul nu a dat curs cererii de emitere a unui nou ordin și nu a dispus reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare, cu luarea în considerare a unui coeficient de multiplicare conform Anexei I lit. A), punctele 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006, conform hotărârii judecătorești prin care au câștigat acest drept, motiv pentru care au inițiat prezentul demers judiciar.

1.1. În ceea ce privește critica legată de soluționarea greșită a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța de control judiciar constată că nu poate fi primită.

Din această perspectivă este relevant faptul că prin titlurile executorii invocate în cauza, reprezentate de sentința civilă nr. 880 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 1545 din 11 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, respectiv de sentința civilă nr. 811 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 2031 din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Craiova, s-a stabilit data de la care intimații sunt îndreptățiți la recalcularea indemnizațiilor de încadrare și plata drepturilor aferente, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000.

În aceste condiții, recurentul nu mai pot repune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Altfel spus, coordonatele dreptului material ce se impune a fi recunoscut prin emiterea ordinelor de către ordonatorul principal de credite trebuie să fie cele statuate în cuprinsul hotărârilor judecătorești sus-menționate.

2.1. Referitor la critica privind refuzul pârâtului de emitere a ordinelor de încadrare, se reține, de asemenea, că nu poate fi primită.

Contrar susținerilor recurentului, instanța de control judiciar constată că acesta trebuia să aibă în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al hotărârilor judecătorești definitive, sus-menționate, prin care au fost obligați la:

- recalcularea indemnizațiilor de încadrare ale intimaților conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.11 .2016 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT - O.U.G. nr. 27/2006);

- la plata către intimați a diferențelor salariale rezultate dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu data de 01.11.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor de acordare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Așa fiind, se constată că în mod corect s-a reținut refuzul nejustificat al recurentului de punere în executare a hotărârilor judecătorești menționate (Sentința civilă nr. 880 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/2020 și sentința civilă nr. 811 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/2020, rămase definitive).

Or, prin criticile formulate recurentul tinde la reanalizarea dreptului intimaților la acordarea dreptului salarial pretins, respectiv a coeficientului de multiplicare 19,000, ceea ce nu poate fi acceptat.

Prin urmare, toate criticile recurentului sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 401 din 10 decembrie 2021 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.