ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4440/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 10 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând, în temeiul art. 8 și art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtului să emită noi ordine de încadrare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.11.2016 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficienții de multiplicare 19,000 – 23,000 prevăzuți în Anexa I lit. A), punctele 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT).

Prin sentința civilă nr. 379 din 24 noiembrie 2021 Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect litigiu privind magistrații și a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantului un nou ordin de încadrare, începând cu data de 01.11.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor de acordare, prin care indemnizația de încadrare să fie stabilită cu luarea în considerare a unui coeficient de multiplicare de 19,00.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției extinctive și a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Contrar celor reținute, refuzul exprimat prin adresa din 14.07.2021 a secției de resurse umane și documentare este justificat.

Totodată, prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2, art. 3 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, precum și pct. 13 - 14 de la lit. A) din anexa la această ordonanță, art. 1 alin. (1), art. 12 alin. (1) și (3) și art. 30 alin. (1) și (5) din Legea nr. 330/2009, art. 10 alin. (1) și (2) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 2 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 19/2012, art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, art. 1 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 1 alin. 51din O.U.G. nr. 83/2014, art. 1 alin. (1) și art. 31 alin. (11)-l4 din O.U.G. nr. 57/2015, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 9/2017, art. 12 și art. 38 din Legea nr. 153/2017, ale Legii nr. 71/2015, ale O.U.G. nr. 20/2016, ale Deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 și nr. 36/2018, precum și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, prin raportare la considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 878 din 26.11.2020 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia civilă nr. 1867 din 31.05.2021 a Curții de Apel Craiova.

Întrucât reclamantul a solicitat recalcularea indemnizației de încadrare și plata drepturilor aferente începând cu 01.11.2016, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la 10.09.2021, în raport de dispozițiile art. 171 și art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii și ale art. 2500, art. 2501 alin. (1), art. 2503 alin. (2), art. 2512 alin. (1), art. 2513 și art. 2517 C. civ., în speță a operat prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 10.09.2018.

Sentința civilă nr. 878 din 26.11.2020 a Tribunalului Gorj și decizia civilă nr. 1867 din 31.05.2021 a Curții de Apel Craiova au fost pronunțate într-un litigiu de muncă și nu instituie în sarcina Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție obligația de a emite un ordin de salarizare.

În speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr. 13 din 13.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 763 din 29.09.2016.

În mod greșit ordonatorul principal de credite a fost obligat la emiterea ordinului de salarizare.

Salarizarea procurorilor din D.I.I.C.O.T. și D.N.A. are la bază nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Întrucât procurorii care funcționează în cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii nu participă la judecarea cauzelor privind infracțiunile la care se referă textul de lege citat, acestora nu li se poate acorda coeficientul de multiplicare 19.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de fond trebuia să țină cont de dispozițiile Deciziilor nr. 818 - 821 din 03.07.2008 ale Curții Constituționale, publicate în M. Of. nr. 537 din 16.07.2008.

Începând cu 01.01.2010, legiuitorul a instituit un nou sistem de salarizare, care a înlocuit reglementările anterioare.

Principiile avute în vedere la elaborarea Legii nr. 330/2009 au fost menținute și în Legea nr. 284/2010, în vigoare de la 01.01.2011. Conform art. 1 alin. (2) și art. 33 alin. (1) din acest act normativ, " (art. 1) (2) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege; (art. 33) (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clasa de salarizare și coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia".

De asemenea, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, "(3) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege".

Prin urmare, dreptul acordat de prima instanță nu se regăsește printre cele prevăzute de actele normative incidente în materia salarizării magistraților în perioada 01.01.2010 la zi. Cu atât mai mult, respectivul drept nu poate fi acordat după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017.

Promovarea judecătorilor și procurorilor, precum și a personalului asimilat acestora se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 43 și urm. din Legea nr. 303/2004.

În prezent, reclamantul nu deține gradul profesional corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așadar, în mod greșit instanța de fond a dispus recalcularea indemnizației de încadrare a reclamantului prin raportare la coeficientul de multiplicare 19, aferent gradului profesional corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că, prin cererea formulata la data de 24.06.2021, reclamantul a solicitat pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție emiterea unui nou ordin de încadrare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită, conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 01.11.2016 și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficienții de multiplicare 19,000 – 23,000 prevăzuți în Anexa I lit. A), punctele 6-13 din O.U.G. nr. 27/2006 .

Prin adresa nr. x/14.07.2021, pârâtul au comunicat reclamantului refuzul emiterii unui nou ordin de încadrare in sensul solicitat.

Prin sentința civila nr. 878/26.11. 2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 1867/31.05.2021 a Curții de Apel Craiova, a fost admisa in parte acțiunea formulată de reclamant, a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare a reclamantului, începând cu 01.11.2016 și în continuare, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00.

De asemenea, a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la plata către reclamant a diferențelor salariale rezultate dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 01.11.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor de acordare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până Ia data plății efective.

Recurentul-pârât a formulat critici de nelegalitate, susținând, în esență, că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția prescripției în promovarea acțiunii. Totodată, în opinia sa, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 7 lit. c) din Cap. 1 Secțiunea a 3-a, art. 8 și 9 din Cap. VIII, Secțiunea a 2-a din Anexa nr. V la Legea nr. 153/2017, art. 1 alin. (3) Cap. 1 Secțiunea 1 din Legea nr. 153/2017, cu luarea în considerare a unui coeficient de multiplicare neprevăzut în dispoziții legale care reglementează salarizarea judecătorilor cu grad de judecătorie, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

În primul rând, instanța de control judiciar constată că nu pot fi primite argumentele expuse de recurentul-pârât în susținerea greșitei soluționări a excepțiilor invocate de acesta în fața primei instanțe, care de altfel sunt similare cu cele formulate prin întâmpinarea din dosarul de fond.

In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată în raport cu prevederile art. 2500 și art. 2517 C. civ.., se constată că aceasta este nefondată având în vedere că, prin prezenta acțiune, nu se solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale pentru a fi aplicabile prevederile C. civ. în materia prescripției extinctive.

Obligația la recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente și la plata acestor drepturi salariale, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00, a fost dedusă deja judecății în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Gorj, fiind pronunțată Sentința definitiva nr. 878/26.11.2020, însă prin acțiunea prezentă se solicită emiterea unui nou ordin de salarizare care să corespundă drepturilor salariale deja stabilite cu autoritate de lucru judecat prin sentința sus menționata.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea retine ca, prin Sentința definitiva nr. 878/26.11. 2020 pronunțata de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2020, a fost admisa în parte acțiunea formulata de reclamant în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare a reclamantului, începând cu 01.11.2016 și în continuare, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00.

Rezulta, astfel, ca dreptul subiectiv la plata unui salariu care să țină seama de coeficientul de multiplicare 19,00 a fost definitiv stabilit, argumentele pârâtului referitoare la legalitatea stabilirii drepturilor de natura salariala prin raportare la coeficientul de multiplicare 19,00, fiind aspecte de drept ce se impun cu autoritate de lucru judecat.

Potrivit art. 74 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor si procurorilor, pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege, iar drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege, salarizarea judecătorilor și procurorilor stabilindu-se se stabilește prin lege specială .

Potrivit dispozițiilor Anexei V, cap. VIII, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți, inspectorilor judiciari și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale personalului de instruire de la Institutul Național al Magistraturii și Școala Națională de Grefieri se stabilesc, după caz, de ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de președintele Consiliului Superior al Magistraturii, de inspectorul șef al Inspecției Judiciare, directorul Institutului Național al Magistraturii și al Școlii Naționale de Grefieri sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu excepția cazurilor în care, prin lege specială sau prin prezenta lege, se prevede altfel.

De asemenea, potrivit art. 70 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite.

Rezultă astfel că, în ceea ce privește procurorii, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este cel care are competenta de a emite ordine privind stabilirea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi.

În ceea ce privește criteriile în raport de care trebuie stabilite indemnizația de încadrare și a celelalte drepturi aferente, cu autoritate de lucru judecat, instanțele au decis că reclamantul are dreptul la calcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, raportat la coeficientul de multiplicare 19,00, începând cu 01.11.2016.

Astfel, deși în cauză nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat în raport cu Sentința definitiva nr. 878/26.11.2020 pronunțata de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2020, sunt însă incidente efectele, la fel de energice, ale aspectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat constituie un efect esențial al hotărârii judecătorești, iar potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Rezultă astfel că, întrucât reclamantul se află în posesia unei hotărâri judecătorești definitive prin care s-a stabilit dreptul acestuia la de a i se acorda indemnizația de încadrare și celorlalte drepturi aferente, raportat la coeficientul de multiplicare 19,00, începând cu 01.11.2016, Înalta Curte constată ca, în aplicarea prevederilor Anexei V la Legea nr. 153/2017 și a dispozițiilor art. 70 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, recurentul-pârât avea obligația de a proceda la emiterea ordinului de salarizare în sensul statuat prin Sentința definitivă nr. 878/26.11.2020 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2020, refuzul acestuia fiind nejustificat.

In consecința, raportat la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond în mod corect a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtului de a emite reclamantului un nou ordin de salarizare, prin raportare la coeficientul de multiplicare 19,00, începând cu 01.11.2016.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 379 din 24 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.