ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1855/2021

HOTĂRÂRE

23.09.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1855/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă la 6 noiembrie 2020 sub dosarul nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. (personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita) - toți prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au solicitat:

1) Recalcularea indemnizațiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 10.10.2015 și în continuare, după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare Nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,00 (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. - O.G. nr. 27/2006);

2) Repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu data de 10.10.2015, precum și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculate până la data plății efective. Prin sentința civilă nr. 143/2021 din 8 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, declinându-se în consecință competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacău a reținut că, în raport cu prevederile art. 127, coroborate cu cele ale art. 95 din C. proc. civ., competența de soluționare a prezentului litigiu aparține instanței de la domiciliul reclamanților, în speță Tribunalului Harghita.

S-a apreciat că reclamanții, nefiind angajați ai Tribunalului Harghita, instituție care nu are nici calitatea de pârât în prezentul dosar, competența determinată de art. 127 din C. proc. civ. nu este aplicabilă în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la 5 aprilie 2021 sub nr. x/220.

Prin sentința civilă nr. 560 din 27 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Harghita, secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și, în consecință a fost declinată competența teritorială de soluționare a cererii formulată de către reclamanți, în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă, complete specializate pentru soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, reținându-se incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Harghita și Tribunalul Bacău s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 9 iulie 2021, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanți, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în raport cu obiectul cererii formulate, a calității reclamanților și a motivelor de fapt și de drept invocate, având în vedere că acțiunea se încadrează în sfera jurisdicției muncii, astfel cum este definită de altfel această instituție la art. 266 din Codul muncii.

Conform art. 266 din Codul muncii "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Prevederile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, conform cărora "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, iar cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, a completat art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în sensul că, "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Acest text de lege, a instituit o competență alternativă în cazul salariaților, aceștia putând introduce acțiunea la domiciliul lor sau la instanța în a cărei rază teritorială se află locul de muncă.

Cu toate acestea, legiuitorul a stabilit la art. 127 din C. proc. civ., o competență specială a instanței, în cazurile în care au fost promovate acțiuni în justiție de către judecători, procurori, asistenți judiciari și grefieri (reclamanții deținând funcții de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita).

Potrivit art. 127 din C. proc. civ., în forma sa actuală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, alin. (1) "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Astfel, în raport cu prevederile alin. (3), se constată aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. și în situația promovării unor acțiuni în justiție, înregistrate pe rolul tribunalelor de către grefieri din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, aceștia putând sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, ori învecinate cu parchetele de pe lângă curțile de apel (...). Deci, este evident că se aplică aceleași reguli de competență și grefierilor din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, precum cele aplicabile procurorilor.

Totodată, se reține că prin decizia nr. 7 din 16 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial Nr. 461 din 22 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și, în consecință, a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță (...)."

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, competența teritorială aparține Tribunalului Bacău, secția I civilă.