ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 222/2024

HOTĂRÂRE

06.02.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 222/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Alba sub nr. x/2021 reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cu citarea Consiliului Național al Discriminării, au solicitat recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015, a O.U.G. nr. 20/2016 și a Legii nr. 153/2017, începând cu 09.04.2015, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferențe de drepturi salariate în raport de indemnizațiile personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție) și, totodată, repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salariată rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare și remuneratorie, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată, până la data plății efective.

Prin încheierea de ședință din 8 iunie 2022 s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantii B., C., D., E., F., G. și H. și înregistrarea separată a cererii formulate de către fiecare dintre reclamanți în contradictoriu cu pârâtul care are calitatea de angajator al acestuia.

Prin sentința civilă nr. 2708/2022 din 23 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Alba – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – secția Civilă.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că reclamanta deține funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

De asemenea, prin raportare la natura juridică a litigiului, de conflict de muncă, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011.

S-a mai arătat că statutul de procuror al reclamantei nu prezintă nicio relevanță sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial, în cauză nefiind incident dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău sau la un parchet de pe lângă o instanță inferioară acestuia. Totodată, nici dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece Tribunalul nu este parte în cauză.

Cauza a fost înregistrată la data de 4 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Iași – secția I Civilă sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 682/2023 din data de 27 martie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că reclamanta își desfășoară activitatea în calitate de consilier juridic - personal de specialitate asimilat procurorilor în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-a mai reținut lipsa incidenței dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. deoarece reclamanta nu are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, textul de lege fiind de strictă interpretare.

Cauza a fost înregistrată la data de 28 aprilie 2023 pe rolul Tribunalului Bacău – secția I Civilă sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 663/2023 din 31 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Bacău – secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că cererea reclamantei face parte din categoria conflictelor de muncă, fiind aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Având în vedere domiciliul reclamantei, situat în Iași, s-a apreciat că Tribunalul Iași este instanța competentă să soluționeze cauza.

Cauza a fost înregistrată la data de 27 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub același număr.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Alba – secția I Civilă, Tribunalul Iași – secția I Civilă și Tribunalul Bacău – secția I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba – secția I Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., "există conflict de competență (…), în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente."

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., având calitatea de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, au învestit Tribunalul Alba – secția I Civilă cu un conflict de muncă, pârâți fiind Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Reclamanții sus-indicați au promovat o acțiune comună având ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale având același temei drept, litigiul făcând parte din categoria celor date de lege în competența jurisdicției muncii, astfel cum este definită de art. 266 din Codul muncii.

Or, dispozițiile art. 59 C. proc. civ. prevăd că, "mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte daca obiectul procesului este un drept sau o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură."

Rezultă astfel că litisconsorțiul procesual există în situația în care calitatea de reclamant sau de pârât este deținută de mai multe persoane fizice sau juridice, reprezentând aplicația în plan procesual a pluralității subiectelor raportului juridic civil de drept substanțial sau când există o strânsă legătură între drepturile și obligațiile mai multor persoane.

Pentru existența coparticipării procesuale este necesară, așadar, pe lângă pluralitatea de părți aflate pe aceeași poziție procesuală, și condiția ca obiectul procesului să fie un drept sau o obligație comună ori ca drepturile sau obligațiile lor să aibă aceeași cauză sau ca între drepturile și obligațiile părților să existe o stransă legătură.

În cauză, se constată că sunt îndeplinite condițiile privind coparticiparea procesuală activă, obiectul procesului fiind reprezentat de dobândirea unor drepturi care au aceeași cauză și între care există o strânsă legătură, respectiv recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă.

Se impune și observația că, pentru ipoteza coparticipării procesuale active, art. 269 alin. (3) Codul muncii prevede că cererea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Potrivit regulii de competență instituită în materia conflictelor de muncă prin dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Având în vedere însă statutul reclamanților de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, în raport cu care sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., reclamanții au optat să învestească Tribunalul Alba în vederea soluționării acțiunii lor comune.

În acest sens, se reține că Tribunalul Alba, pe rolul căruia a fost înregistrată acțiunea introductivă, se află în circumscripția Curții de Apel Alba-Iulia, aceasta din urmă fiind învecinată cu unele dintre curțile de apel în raza cărora își desfășoară activitatea o parte dintre reclamanți, respectiv Curtea de Apel Târgu-Mureș, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Oradea și Curtea de Apel Pitești.

Prin urmare, astfel conturat raportul juridic litigios inițial, din care au făcut parte și reclamanții ale căror cereri au fost disjunse, în considerarea prevederilor legale sus evocate, rezultă că Tribunalul Alba – secția I Civilă a fost în mod legal învestit să soluționeze cererea reclamantei A..

Nu în ultimul rând, potrivit dispozițiilor art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, "În caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității."

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secția I Civilă.