ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 776/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.08.2020, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să dispună:

În motivare se arată că reclamantul A. are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej din data de 1 ianuarie 2018, în vreme ce B. are calitatea de procuror din 1 iulie 2012 și activează în prezent în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Totodată, se constată că prezentul dosar a fost disjuns din dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Cluj.

Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă si asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2330/2020 din 5 noiembrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul B., în favoarea Tribunalului Bihor, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Pe rolul Tribunalului Bihor, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 171/LM/2021 din 24 februarie 2021, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul B., în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în raport cu obiectul cererii și de calitatea de procuror a reclamanților că sunt incidente dispozițiile art. 59 din C. proc. civ., întrucât pretențiile ce fac obiectul litigiului au aceeași cauză și între ele există o strânsă legătură, în condițiile în care se pretinde acordarea indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente la același nivel, în temeiul acelorași dispoziții legale și în raport cu aceeași situație de fapt, iar din perspectiva art. 269 alin. (3) Codul Muncii și a art. 116 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Cluj, sesizat inițial de ambii reclamanți.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Bihor și Tribunalul Cluj s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 18 martie 2021, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul B., Înalta Curte constată că obiectul dosarului îl constituie acordarea indemnizațiilor de încadrare și a sporurilor aferente la același nivel, în raport cu calitatea de procuror a reclamantului în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. "(1) dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea". (...) (2

1

) "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz". (3) "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

În speță, reclamantul B. este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) si 3 din C. proc. civ., deoarece cauza nu este de competența instanței la care reclamantul își desfășoară activitatea, sintagmă ce trebuie interpretată restrictiv, conform Deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curți - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Totodată, se reține că prin întâmpinarea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în cadrul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Cluj, s-a invocat excepția de litispendență, față de împrejurarea că dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului Bihor privea pe reclamantul B., avea aceleași părți, obiect și cauză, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 138 și 139 din C. proc. civ., cauza putea fi conexată la dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bihor, aspect nevalorificat de către Tribunalul Cluj.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2021.