ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.06.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3611/2019

HOTĂRÂRE
26.06.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3611/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, și repararea prejudiciului creat prin plata diferenței dintre venitul la care erau îndreptățiți și venitul efectiv încasat, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobândă legală penalizatoare.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 7437 din 17 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, apreciind, în esență, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 30 din Legea nr. 284/2010 și art. 7 alin. (2) Capitolul VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 888 din 8 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența materială de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă fără echivoc faptul că reclamanții nu contestă un ordin emis de angajator, nu aduc în discuție o contestație împotriva unei hotărâri a Colegiului de Conducere și nu fac vorbire despre critici care sa vizeze o procedură anterior derulată potrivit art. 7 din Anexa VI.

Prin raportare la formularea acțiunii nu sunt incidente dispozițiile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu pot fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale personalului din familia ocupațională Justiție. Aceste texte de lege reprezintă o normă specială și se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

În ceea ce privește litigiile privind drepturile salariale ale personalului din familia ocupațională Justiție, în afara situației circumstanțiate la art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare instanțelor de contencios administrativ, devenind deci incidente regulile de drept comun.

Nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile de drept comun ale art. 2, 8 și 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În cauza de față, reclamanții nu contestă un act administrativ tipic (ordinul procurorului general de stabilire a drepturilor salariale) și nici nu deduc judecății un act administrativ asimilat, ci tind la plata/acordarea unor sume de bani. În aceste condiții, litigiul de față nu are natura unuia de contencios administrativ.

Instanța competentă material a soluționa litigiul de față este instanța specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecății intrând în categoria conflictelor de muncă, iar nu a contenciosului administrativ.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

În speță, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere privind obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar al reclamanților, respectiv a indemnizației brute lunare care se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de O.U.G. nr. 13/2008 precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+4,5%+10%; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni, până la plata efectivă a sumelor cuvenite.

Înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, în raport de petitul acțiunii, apreciind că legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal strict în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor.

Totodată, constată instanța că litigiul de față nu are natura unuia de contencios administrativ, întrucât reclamanții nu contestă un act administrativ tipic și nici nu deduc judecății un act administrativ asimilat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care din actele dosarului nu rezultă că aceștia au adresat ordonatorilor de credite pârâți o cerere de acordare a diferențelor salariale solicitate pe calea acțiunii în instanță, iar aceștia au respins-o sau nu au soluționat-o, astfel că nu sunt aplicabile nici dispozițiile de drept comun ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că obiectul cauzei de față îl reprezintă strict acțiunea pentru plata unor drepturi salariale, respectiv o acțiune de drept comun, raportul juridic generator al drepturilor și obligațiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii.

Această soluție este în acord și cu Decizia nr. 9/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că "nu fac obiectul procedurii de contestare administrativă alte categorii de drepturi (sporuri, compensații, ajutoare) reglementate de lege, ce pot intra în venitul brut al salariatului, nerecunoscute de angajator, și nici eventualele solicitări de acordare retroactivă a oricăror drepturi salariale, pentru aceste situații este aplicabil dreptul comun care permite formularea unei acțiuni directe la instanța competentă a statua asupra litigiilor privind drepturile salariale pretinse de părți, recunoscute sau nu de ordonatorii de credite."

Art. 266 din C. muncii statuează că "jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din același cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința/sediul."

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază este competentă să soluționeze cauza în primă instanță secția specializată în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului București, învestită inițial de reclamanți.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4591/2020
Ședința publică din data de 23 septembrie 2020 Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată
ÎCCJ 2020-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 416/2020
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 4 februarie 2019, sub numărul x/2019 pe rolul Tribunalului Mureș, se
ÎCCJ 2019-09-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3892/2019
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția
ÎCCJ 2019-10-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2019
Ședința publică din data de 10 octombrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2019-06-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1279/2019
Ședința publică din data de 11 iunie 2019 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 25 mai 2018 pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă sub nr. x/2018,
Sursă