ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q.,

R. și S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, emiterea unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanți, începând cu data de 09.04.2012, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția fiecăruia dintre reclamanți îndeplinită în cadrul instanței, precum și acordarea sporurilor aferente titlului de doctor în drept în cazul reclamantului A., să se recalculeze sporurile și alte drepturi aferente diferenței indemnizației de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data de 09.04.2012, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, respectiv pentru titlul de doctor în drept în cazul unuia dintre reclamanți, respectiv a reclamantului A..

Totodată, au solicitat să se plătească actualizarea sumelor de plată cu rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărui drept salariat lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia, dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia.

De asemenea, la emiterea ordinelor de salarizare să se țină cont, în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, precum și în cazul dobândirii titlului de doctor în drept (în cazul reclamantului A.), de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data aferentă, ce urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3669 din 22 noiembrie 2016, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să emită pentru fiecare dintre reclamanții B., C., D., E., F., G., T., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., noi ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 și să achite diferențele salariale rezultate, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflației.

Totodată, a obligat pârâtul să emită pentru reclamantul A. un ordin de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 și în care să se țină cont și de titlul de doctor în drept al acestuia, și să achite acestui reclamant diferențele salariale rezultate, actualizate cu rata inflației, începând cu data de 09.04.2015, urmând ca din aceste sume să fie scăzute din sumele acordate deja reclamantului prin sentința civilă nr. 652/LM/2015 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2015 cu titlul de despăgubiri pentru drepturi bănești, reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept pentru perioada aprilie 2015-09.12.2015.

De asemenea, a obligat pârâtul la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate în baza prezentei hotărâri, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume acordate cu titlul de diferență salarială și data plății efective a acestor sume, respingând celelalte solicitări ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Astfel, a susținut că a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Totodată, a arătat, în ceea ce îi privește pe intimații-reclamanți, că, în baza O.U.G. nr. 57/2015 și ținând seama de Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 1489/C/24.05.2017, prin care au fost stabilite indemnizațiile de încadrare brută lunară și cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, precum și cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității.

În concluzie, recurentul a apreciat că și-a îndeplinit obligațiile care îi incubau, iar obligarea acestuia, printr-o hotărâre judecătorească, la emiterea ordinelor individuale s-ar fi justificat numai în ipoteza unei inacțiuni a Ministerului Justiției și în măsura în care nu ar fi emis Ordinul nr. 1489/C/2017.

În subsidiar, recurentul a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, arătând că în mod greșit a fost obligat la plata diferenței de drepturi salariale rezultate ca urmare a aplicării Legii nr. 71/2015 și a dobânzii legale aferente debitului principal, începând cu data de 09.04.2015, către intimații-reclamanți, întrucât această obligație revine instanței unde aceștia funcționează.

Totodată, a solicitat înlăturarea obligației de plată a dobânzilor legale aferentei sumei reprezentând actualizarea debiturlui pentru că și-a îndeplinit obligațiile care îi incubau în aceeași zi în care a fost publicată decizia Curții Constituționale, prin emiterea Ordinului nr. 4680/C/21.12.2016.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiției a arătat că, în aplicarea prevederilor legale, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018, iar ulterior a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 99/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile intimaților-reclamanți, însoțit de anexe.

Totodată, a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect, întrucât și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis un nou ordin de salarizare pentru intimați, în acord cu prevederile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Ministerului Justiției la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2012, precum și acordarea sporurilor aferente titlului de doctor în drept în cazul reclamantului A..

Totodată, au solicitat actualizarea sumelor de plată cu rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărui drept salariat lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia, dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia.

De asemenea, la emiterea ordinelor de salarizare să se țină cont, în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, precum și în cazul dobândirii titlului de doctor în drept (în cazul reclamantului A.), de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data aferentă, ce urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

De asemenea, pentru judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Timișoara, din care fac parte și intimații-reclamanți, în baza O.U.G. nr. 57/2015, a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 1489/C/24.05.2017, prin care au fost stabilite indemnizațiile de încadrare brută lunară și cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, precum și cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2),

La art. 3 al aceluiași ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători și asistenți judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).

Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 99/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Timișoara, din care fac parte și intimații-reclamanți.

Rezultă astfel că, în cursul soluționării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 și nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripția Curții de Apel Timișoara, din care fac parte și intimații-reclamanți (OMJ nr. 1489/C/2017 și OMJ nr. 99/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, se constată că s-a răspuns pretențiilor deduse judecății, așa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 3669 din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2019.