ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3892/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la 3 octombrie 2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. prin Sindicatul R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratului General al Poliției Române, recalcularea salariului de funcție a reclamanților astfel încât să fie cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; plata diferenței dintre salariul de funcție recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu și cel acordat efectiv; plata sporurilor și a celorlalte drepturi salariale (indemnizații, compensații) la salariul de funcție cel puțin egal cu salariu minim brut pe țară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; plata diferenței dintre sporurile și celelalte drepturi salariale (indemnizații, compensații) calculate la salariul de funcție recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu și sporurile și celelalte drepturi salariale acordate efectiv, pe ultimii trei ani; plata sumelor menționate actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a dobânzii legale aferente; plata cheltuielilor de judecată.

1.2. La termenul din 4 februarie 2019, Tribunalul a ridicat din oficiu excepția disjungerii cauzei în funcție de domiciliul reclamanților, cu consecința declinării cauzelor la Tribunalul Hunedoara, Tribunalul Timiș, Tribunalul Arad și Tribunalul Mehedinți.

Prin încheierea de ședință din 4 februarie 2019, Tribunalul a disjuns cererea formulată de reclamanți, cu excepția reclamantului Q.

Prin Sentința civilă nr. 604 din 4 februarie 2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Q. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Tribunalului Mehedinți.

A reținut instanța că, potrivit art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se poate adresa exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, competență teritorială care se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat.

În cauză, reclamantul domiciliază în județul Mehedinți, competența aparținând instanței de la domiciliul său.

Tribunalul Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 197 din 15 mai 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța, în raport cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și cu considerentele Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că sindicatele au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, că, în cauză, reclamant este Sindicatul R.

Astfel, în raport cu sediul reclamantului sindicat, din București, a apreciat instanța că revine Tribunalului București competența de soluționare a acțiunii.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

3.1. Înalta Curte reține că acțiunea a fost formulată de Sindicatul R. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat Q., funcționar public cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenței materiale, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acțiunii, 3 octombrie 2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, competența de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincție după cum acțiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres și la situația în care acțiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Din actele dosarului, rezultă că reclamantul Q. domiciliază în județul Mehedinți și că acțiunea a fost formulată în numele său de Sindicatul R. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat și nu de reclamant.

Prin urmare, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Mehedinți, competent după domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Q. prin Sindicatul R. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM