ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3863/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București la data de 13.09.2018 reclamantul Sindicatul Național Al Polițiștilor și A., în numele membrilor de sindicat, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB. și în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției române, recalcularea salariului de funcție a reclamanților astfel încât să fie cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; plata diferenței dintre salariul de funcție recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu și cel acordat efectiv; plata sporurilor și a celorlalte drepturi salariale (indemnizații, compensații) la salariul de funcție cel puțin egal cu salariu minim brut pe țară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție, l/V potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; plata diferenței dintre sporurile și celelalte drepturi salariale (indemnizații, compensații) calculate la salariul de funcție recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu și sporurile și celelalte drepturi salariate acordate efectiv, pe ultimii trei ani; precum și plata sumelor menționate actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a dobânzii legale aferente.

La termenul de judecată din data de 13.12.2018, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere cu privire la membrul de sindicat SS. și formarea unui nou dosar cu nr. x/2018, având termen de judecată la data de 14.02.2019, același pârât și același obiect ca în dosarul nr. x/2018 din care s-a disjuns.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1012/14.02.2019, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, reținând aplicabilitatea în cauză a art. 10 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Învestit cu soluționarea cauzei Tribunalul Constanta, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 845 din 28 mai 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor Și Vameșilor "A.", în calitate de reprezentant al membrului de sindicat SS., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

De asemenea, în baza dispozițiilor art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata cauzei.

În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că, deși art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevede că atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat competența teritorială de soluționare a cauzei (stabilită potrivit alin. (3) se va respecta, această prevedere nu se aplică în speță, întrucât organizația sindicală are calitate procesuală activă proprie, ea având calitatea de reclamant și nu de reprezentant al reclamanților persoane fizice, conform art. 80 și următoarele C. proc. civ., acțiunea fiind formulată de sindicat pentru membrii săi și nu de membrii de sindicat reprezentați de această persoană juridică de drept privat.

Mai reține instanța că, referitor la calitatea de persoană vătămată (asimilată) și implicit de reclamant în cadrul acțiunii în contencios administrativ este acordată în mod explicit organismelor sociale de art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, chiar și atunci când invocă vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate, așa cum este cazul în speță, unde exprimarea "în numele și pentru membrii de sindicat" nu poate fi echivalată cu o exprimare de tipul "în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat", ci a fost folosită pentru a indica faptul că sindicatul invocă vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice menționate în acțiune și în beneficiul cărora se va răsfrânge o eventuală soluție în concordanță cu cele solicitate.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Așa cum s-a menționat în prezenta decizie, obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâtului la plata unor drepturi bănești, acțiunea fiind formulată, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011, de către reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și A. în numele membrilor de sindicat, funcționari publici.

Este de menționat că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, l-a constituit problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie, instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului/reclamanților.

Înalta Curte constată că, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul București, pentru litigiile declanșate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 (cum este cazul în speță) competența teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat (art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

Cu alte cuvinte, după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces" (art. 10 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

Astfel, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, (în forma în vigoare la data promovării acțiunii) consacră posibilitatea reclamantului de a se adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

În legătură cu acest aspect, jurisprudența este în sensul că instanța nu se poate dezinvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Având în vedere că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." a introdus cererea în numele membrului de sindicat domiciliat în jud. Constanța, instanța constată că Tribunalul Constanța este competenț să soluționeze cauza având ca obiect litigiul privind funcționari publici, formulată de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A." - în calitate de reprezentant al membrului de sindicat SS. și pe pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 septembrie 2019.