ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3198/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 01.10.2018, sub nr. x/2018 A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., toți, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q." în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:

- Recalcularea salariului de funcție a reclamanților astfel încât să fie cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.

- Plata diferenței dintre salariul de funcție recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu și cel acordat efectiv;

- Plata sporurilor și a celorlalte drepturi salariale (indemnizații, compensații) la salariul de funcție cel puțin egal cu salariu minim brut pe țară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.

- Plata diferenței dintre sporurile și celelalte drepturi salariale (indemnizații, compensații) calculate la salariul de funcție recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu și sporurile și celelalte drepturi salariale acordate efectiv, pe ultimii trei ani;

- Plata sumelor menționate actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a dobânzii legale aferente.

- Plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 16.01.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a disjuns cauza și pentru fiecare dintre reclamanți a format dosare distincte, în ceea ce-l privește pe reclamantul N. formându-se Dosarul nr. x/2019.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 343 din 22.01.2019 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. x/2019 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcționari publici, formulată de reclamantul N. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q.", în contradictoriu cu pârâtul Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a apreciat că în speță, în ceea ce privește competența sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Având în vedere că reclamantul N. are domiciliul pe raza județului Vâlcea, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Vâlcea.

2.2. La data de 06 martie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, iar prin Sentința nr. 591 din 11 aprilie 2019 a admis excepția de necompetenta teritorială a Tribunalului Vâlcea, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat apărut conflictul negativ de competenta, a constatat intervenită de drept suspendarea cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei hotărâri Tribunalul Vâlcea a apreciat că Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q. a formulat acțiunea în condițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, iar potrivit art. 28 din această lege: "Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".

Instanța a mai reținut că din acțiunea dedusă judecății, membrul de sindicat N. în numele căruia sindicatul reclamant a formulat cererea de chemare în judecată este funcționar public, iar conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Cum Legea nr. 188/1999, nu cuprinde niciun fel de prevederi cu privire la competența teritorială a instanțelor de contencios administrativ și fiscal de a soluționa litigiile referitoare la plata drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici, în cauză devin aplicabile, în acord cu prevederile art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile cuprinse în Codul muncii, care reglementează o astfel de competență, dat fiind faptul că litigiile privind drepturile salariale reclamate de către funcționarii publici reprezintă veritabile conflicte de muncă, așa cum sunt acestea definite de art. 231 din C. muncii.

Astfel, conform prevederilor art. 269 din C. muncii "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Având în vedere textele de lege mai sus indicate, dar și Decizia nr. 1/2013, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație, în cazul litigiilor având ca obiect soluționarea conflictelor de muncă, în care sunt implicați membrii de sindicat, indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcția publică) cu instituția angajatoare, Tribunalul Vâlcea a reținut că în speță, competența teritorială este exclusivă și ea aparține instanței competente în a cărei rază teritorială se află sediul sindicatului care reclamă drepturi salariale, în numele membrului de sindicat pe care îl reprezintă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în speță sunt incidente în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cauzelor formulate de sindicat în temeiul obligațiilor ce-i revin conform prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 61/2011, alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 este clar și nu lasă loc niciunei alte interpretări privitoarea la competența teritorială. În speță, instanța de la domiciliul părții în interesul cărei sindicatul formulează acțiunea este competentă teritorial să soluționeze cauza.

În aceste condiții, având în vedere că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q." a introdus cererea în numele membrului său de sindicat N., cu domiciliul în județul Vâlcea, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Hunedoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q." în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2019.

GGC - NN