ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3649/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.10.2018, sub numărul x/3/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., toți, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q." în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună:

- Recalcularea salariului de funcție a reclamanților astfel încât să fie cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.

- Plata diferenței dintre salariul de funcție recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu și cel acordat efectiv;

- Plata sporurilor și a celorlalte drepturi salariale (indemnizații, compensații) la salariul de funcție cel puțin egal cu salariu minim brut pe țară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu.

- Plata diferenței dintre sporurile și celelalte drepturi salariale (indemnizații, compensații) calculate la salariul de funcție recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcție potrivit Legii nr. 330/2009 și cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu și sporurile și celelalte drepturi salariate acordate efectiv, pe ultimii trei ani;

- Plata sumelor menționate actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și a dobânzii legale aferente.

- Plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 16.01.2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că se impune disjungerea și formarea unor noi dosare având ca obiect "litigii privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999" cu următoarele părți: un dosar având ca reclamanți pe A., I. și L. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Q. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București; un al dosar având ca reclamant G. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Q. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București; un alt dosar având ca reclamant K. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Q. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București; un alt dosar având ca reclamant M. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Q. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București; un alt dosar având ca reclamant N. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Q. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București; un alt dosar având ca reclamant O. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Q. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București.

În cadrul dosarelor nou formate invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale exclusive prin raportare la domiciliul fiecăruia dintre reclamanții menționați și rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată amânând pronunțarea pentru data de 22.01.2019.

Prin Sentința civilă nr. 344 din data de 22.01.2019 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul O. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q." în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1

1

) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).

(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Având în vedere că reclamantul persoană fizică are domiciliul în județul Bacău, Tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 22.02.2019 pe rolul Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019.

Prin Sentința nr. 260/2019 din data de 22.04.2019 Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bacău a reținut că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În speță, instanța a fost învestită cu o acțiunea având ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale unor funcționari publici cu statut special, acțiunea fiind formulată de sindicat în numele membrilor săi.

Din punct de vedere al competenței materiale, așa cum a reținut și Tribunalul București, ca și temei de drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 conform cărora:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt incidente regulile stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1

1

) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).

(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din interpretarea prevederilor alin. (3) rezultă că legiuitorul a înțeles să stabilească o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul/sediul reclamantului persoană fizică sau juridică. Alin. 4 reprezintă o aplicare a aceluiași principiu de determinare a competenței în situația particulară în care acțiunea este formulată de reclamant printr-un mandatar.

În toate cazurile este determinant a se identifica reclamantul ca parte în raportul de drept procesual în raport cu care se stabilește competența teritorială.

În cauză este de observat că acțiunea a fost formulată de sindicatul reclamant în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 conform cărora "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Prin urmare, văzând aceste dispoziții legale precum și prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Bacău a reținut că este de necontestat că în speță calitatea procesuală activă aparține sindicatului. Astfel, competența se determină conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în raport de sediul sindicatului reclamant care se află în București.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la acordarea unor drepturi salariale către reclamant, prin raportare la prevederile Legii nr. 330/2009.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că în mod corect ambele instanțe aflate în conflict negativ de competență au reținut că pentru soluționarea acestor tipuri de acțiuni competența de soluționare aparține completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcționar public.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Însă, în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 01.10.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește plata unor drepturi bănești în favoarea membrului de sindicat, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q." nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrului de sindicat (aspect ce rezultă și din petitul acțiunii deduse judecății), iar calitatea de reclamant revine membrului de sindicat deoarece titularul dreptului pretins, precum și interesul promovării acțiunii aparține acestuia.

Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a solicitat plata unor drepturi bănești, izvorâte din raporturi de muncă, precum și faptul că acesta are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Bacău, constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q." în numele și pentru membrul de sindicat O., I. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q.", R. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Q.", în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - OB