ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4591/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4591/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2020
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 25 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au solicitat:
reîncadrarea și recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizației brute lunare ce se cuvine procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, prin includerea procentului de 8,5% prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+4,5%+10%, rezultând astfel o V.R.S. de 484.18 RON;
repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâtului la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație la care se va aplica dobânda (legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite) diferențiat, până la 1 decembrie 2015, după 1 decembrie 2015, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale
Prin sentința civilă nr. 245 din 17 ianuarie 2020, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în cauză, reclamanții au solicitat la primul capăt al acțiunii, capăt principal de cerere, reîncadrarea acestora, reîncadrare ce presupune emiterea unui ordin de încadrare de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv de către procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel (pentru grefieri), că legalitatea ordinului de salarizare al procurorilor se poate contesta la organele de conducere ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar al grefierilor la organele de conducere ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel și ulterior la Curtea de Apel.
În acest context, făcând aplicarea art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010, s-a concluzionat că, în speță, competența materială de soluționare a pricinii aparține Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 6.03.2020, sub același număr de dosar.
2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 361 din 5 iunie 2020, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prevederile art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 nu sunt aplicabile cauzei de față, întrucât cererea reclamanților nu are ca obiect contestația prevăzută de aceste dispoziții sau art. 7 Capitolul V din Anexa la Legea nr. 153/2017, instanța nefiind învestită cu anularea actelor administrative menționate în acestea.
Constatând că reclamanții solicită obligarea pârâtului la recalcularea drepturilor salariale și plata diferențelor salariale, cererea reprezentând un litigiu privind conflictele de muncă și asigurări sociale, și nu de contencios administrativ, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte constată că reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ a tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect drepturi de natură salarială.
Astfel, în cauza dedusă judecății nu sunt incidente prevederile art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, întrucât aceste dispoziții de excepție sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse la alte litigii în legătură cu plata unor drepturi salariale.
Dispozițiile art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 reglementează competența secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București doar în soluționarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) (mai puțin, hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție), emise ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege.
Litigiul dedus judecății nu are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic (ordinul de salarizare) sau a unui act administrativ asimilat (refuzul nejustificat al pârâților de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal), necircumscriindu-se prin urmare sferei contenciosului administrativ, așa cum este definit de legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. f) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Reclamanții nu formulează critici de nelegalitate a actelor administrative emise de ordonatorul de credite, nu solicită anularea unor astfel de acte și nu critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative prin care să se stabilească o altă salarizare, ci solicită obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale pe care le consideră cuvenite și neplătite.
În cauză nu se contestă un act administrativ tipic sau asimilat pentru a fi incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, raportul juridic generator al drepturilor și obligațiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, motiv pentru care litigiului dedus judecății îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. p) și art. 208 din Legea nr. 62/2011 și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă material să soluționeze litigiul de față este instanța specializată de dreptul muncii, raportul juridic dedus judecății intrând în categoria conflictelor de muncă, iar nu a contenciosului administrativ.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G.,H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. și pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.