ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4521/2020

Ședința publică din data de 18 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, pentru acțiune în anulare împotriva Ordinului nr. 1831 din data de 04.06.2019 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând anularea parțială a Ordinului și obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, să emită un nou ordin de salarizare, respectiv: I.1. pentru perioada 9.04.2015- 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON (405 RON + 8,5% majorare prevăzută de O.G. nr. 13/2008); I.2. pentru perioada 01.12.2015- 31.12.2018 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON (405 RON + 8,5%+ 10%); I.3. începând cu data de 1.01.2018, și în continuare, stabilirea salariului pentru luna decembrie 2017 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,17 RON (conform pct. I.2.), la care se va aplica majorarea de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017; II. obligarea pârâților Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv, restituirea pentru fiecare lună, începând cu data de 09.04.2015 și până la emiterea Ordinului de la pct. I, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la VRS de: 440,16 RON perioada 9.04.2015- 30.11.2015, 484,17 RON pentru perioada 01.12.2015- 31.12.2018, respectiv, 484,18 RON majorat cu 25% conform Legii nr. 153/2017, începând cu 1.01.2018 și în continuare), și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mică), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 900 din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale de ordine publică și a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în favoarea Curții de Apel Pitești.

În motivarea acestei hotărâri, s-au reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta A. ocupă funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub acest aspect instanța reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Din interpretarea normei legale citate, Curtea a reținut că, în speța de față, competența teritorială nu aparține Curții de Apel București, ci, deopotrivă, oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu această instanță în circumscripția căreia se află parchetul la care își desfășoară activitatea reclamanta.

A constatat că, așa cum rezultă din formularea imperativă a textului legal ("va sesiza") și așa cum s-a reținut și în doctrină și în jurisprudența recentă, în cazul în care judecătorul sau procurorul reclamant sesizează cu o cerere de chemare în judecată instanța la care își desfășoară activitatea sau, după caz, instanța în circumscripția căreia se află parchetul la care își desfășoară activitatea, așa cum se întâmplă în cauza de față, necompetența teritorială este de ordine publică, ținând cont de necesitatea evitării oricăror suspiciuni asupra unei eventuale lipse de imparțialitate, chiar și la nivel de aparență; în același sens fiind și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată asupra recursului în interesul legii având ca obiect interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

2.2). La data de 17 februarie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 33/F- CONT din 02 iunie 2020, a admis excepția necompetenței materiale teritoriale, și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în favoarea Curții de Apel București; a constatat ivit conflictul negativ de competență, și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență; a suspendat judecata cauzei.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele motive:

Reținând obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv, anularea parțială a ordinului de salarizare emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și emiterea unui nou ordin de salarizare, competența aparține Curții de Apel București, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) cap. VIII anexa V din Legea 153/2017.

Este real, s-a reținut, că dispozițiile art. 127- alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ. reglementează în mod distinct situația particulară a competenței de soluționare a cererilor în care judecătorii, procurorii, grefierii și asistenții judiciari au fie calitatea de reclamanți, fie de pârâți, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.".

La paragraful 81 al deciziei se reține că "sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier."

Astfel, instanța a considerat că devin aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. în condițiile în care procurorul funcționează la parchetul de pe lângă instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată în primă instanță.

În speță, s-a reținut, reclamanta este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Curții de Apel București, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., și, în concluzie, Curtea a apreciat că revine Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În speță, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere privind obligarea pârâților la plata unor diferențe salariale rezultate din modul de calcul, raportat la o valoare de referință sectorială care să cuprindă și majorările cu 8,5%, conform O.G. nr. 13/2008 începând cu 09.04.2015, respectiv, 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015), începând cu data de 01.12.2015, precum și repararea prejudiciului creat prin neacordarea acestor drepturi.

Pentru stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, se vor avea în vedere dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ..Norma legală în cauză reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul au calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care aceștia își desfășoară activitatea.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. (forma la data introducerii cererii de chemare în judecată - 14.08.2019):

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Potrivit disp. art. 127 alin. (3) C. proc. civ.: "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.".

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că operează prorogarea de competență în favoarea Curții de Apel Pitești, instanță judecătorească de același grad, învecinată Curții de Apel București.

Curtea de Apel Pitești este instanța competentă teritorial cu soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., ca una dintre instanțele judecătorești de același grad învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află unitatea de parchet la care își desfășoară activitatea, având în vedere funcția sa de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, și respectând prevederile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

În acest sens, trebuie amintită și Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 638/23.07.2018, referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Astfel, Curtea Constituțională a reținut că: "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți. Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora".

De asemenea, a arătat Curtea Constituțională: "Dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. se încadrează în regulile instituite de legiuitor în vederea asigurării independenței obiective a instanței, fiind capabile să înlăture orice suspiciune de soluționare cu părtinire a cauzei din pricina calității părților, stabilind de la debutul procesului civil reperele după care acesta se va desfășura.

Din acest punct de vedere, Curtea Constituțională a constatat că, de principiu, "competența facultativă este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanța la care își desfășoară efectiv activitatea reclamantul judecător, nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situațiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăți. De aceea, dispoziția legală criticată nu își atinge scopul pentru care a fost edictată, justițiabilii fiind nevoiți să recurgă, în diferite momente ale parcursului cauzei lor, la mijloace procedurale alternative în vederea asigurării egalității armelor în soluționarea cauzei lor în mod echitabil".

Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

Ca urmare, față de Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale a României, art. 127 C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii, trebuie interpretat a avea următorul conținut: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere (...), va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Înalta Curte reține că reclamanta a solicitat recalcularea indemnizației lunare, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială majorată, și nu a contestat actul de stabilire a drepturilor salariale- ordinul de salarizare emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cererea reclamantei nu se încadrează, astfel, în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și nici în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea nr. 153/2017.

Competența materială a Curții de Apel București prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 are caracter special.

Obiectul cererilor soluționate de Curtea de Apel București este limitat la plângerea împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale colegiilor de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea- ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere obiectul acțiunii reclamantei, procuror încadrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind plata drepturilor salariale, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2020.