ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5189/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 august 2019 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, anularea Ordinului nr. 1831/04.06.2019, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea parțială a Ordinului nr. 1496/17.05.2019 și obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, să emită un nou ordin de salarizare, respectiv: - pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,16 RON (405 RON + 8,5% majorare prevăzută de O.G. nr. 13/2008); - pentru perioada 01.12.2015-31.12.2018 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON (405 RON + 8,5%+ 10%); - începând cu data de 1.01.2018 și în continuare, stabilirea salariului pentru luna decembrie 2017 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 484,17 RON (conform pct. 2), la care se va aplica majorarea de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017; - obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv, restituirea pentru fiecare lună, începând cu data de 09.04.2015 și până la emiterea Ordinului de la pct. 1, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la VRS de 440,16 RON perioada 9.04.2015-30.11.2015, 484,17 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2018, respectiv, 484,18 RON majorat cu 25% conform Legii nr. 153/2017, începând cu 01.01.2018 și în continuare), și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mică), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. Prin decizia nr. 4521/18.09.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 13 din data de 9 februarie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul București; A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București; A anulat parțial Ordinul nr. 1831/04.06.2019 în privința modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 14.08.2016-01.12.2016 și a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un nou ordin de salarizare pentru această perioadă prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,17 RON; A obligat pârâții să plătească reclamantei diferențele rezultate dintre salariul astfel stabilit și cel efectiv încasat, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație, precum și dobânda legală începând cu această dată până la data plății efective; A respins în rest cererea.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a sentinței recurate, admiterea excepției lipsei de obiect a acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016 și respingerea acțiunii pentru aceasta perioadă, ca rămasă fără obiect, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiate. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a arătat că înțelege să reitereze excepția lipsei de obiect a acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016, având în vedere faptul că potrivit art. 1 din Ordinul nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în perioada 01.12.2016 -31.12,2017, procurorii din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, specialiștii IT și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON. De asemenea, începând cu 01.01.2018, drepturile salariate se stabilesc potrivit art. 1 din același ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. Începând cu 01.01.2010, legiuitorul a instituit un nou sistem de salarizare, care a înlocuit reglementările anterioare, sens în care invocă incidența art. 1 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 și art. 5 alin. (1) din Anexa VI a aceluiași act normativ, în raport cu care susține că noile indemnizații de încadrare din sistemul justiției nu puteau fi decât cele prevăzute în Legea nr. 330/2009, iar la acestea nu puteau fi adăugate decât sporurile, majorările și adaosurile acordate prin aceeași lege. Principiile avute în vedere la elaborarea Legii nr. 330/2009 au fost menținute și în Legea nr. 284/2010, în vigoare de la 01.01.2011. Instanța de fond a ignorat dispozițiile Deciziei nr. 25 din 14.11.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentur soluționarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 se interpretează în sensul că nu se aplică și magistraților. Tot în mod greșit prima instanță a acordat reclamantei o valoare de referință sectorială determinată prin raportare la majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 și art. 1 din O.G. nr. 10/2007, deoarece reclamanta nu face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică. Prin Deciziile nr. 818 - 821 din 03.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate invocate și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În acest sens, recurentul a invocat dispozițiile art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum și art. 3 1 alin. (1) 3 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2016, arătând că la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, nivelul maxim al indemnizațiilor de încadrare aflate în plată nu cuprindea și majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 și art. 1 din O.G. nr. 10/2007. În prezenta cauză reclamanta a solicitat creșteri salariale de care a beneficiat doar personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, conform O.G. nr. 13/2008 abrogată prin art. 48 din Legea nr. 330/2009, în referire însă la drepturi salariale recalculate, începând cu 9.04.2015, la nivelul ordonatorilor de credite din sistemul justiției. Prin Ordinul nr. 897 din 22.05.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale procurorilor din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și ale personalului de specialitate juridica asimilat judecătorilor și procurorilor, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioadele 01.12.2015 - 31.07.2016, 01.08.2016 - 30.09.2016 și 01.10.2016 - 31.12.2017, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON. La emiterea actului administrativ s-a avut în vedere faptul că Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost obligat, prin sentința civilă nr. 1961 din 10.10.2017, pronunțata de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă, la recalcularea indemnizației lunare a reclamanților, prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare stabilite prin Ordinul nr. 350/28.11.2016 și Ordinul nr. 33/31.02.2027, emise de pârâtă, a procentului de 4%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%, la plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit pct. 1 pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acțiunii, diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie 2015, pentru viitor. În executarea hotărârii judecătorești definitive, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 75 din 15.03.2018, în vederea alinierii drepturilor salariale cuvenite întregului personal din categoriile menționate în hotărâre, diferențiat pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, pentru intervalele 09.04.2015 - 30.11.2015 și 01.12.2015 - 31.12.2017, iar ulterior, a fost emis Ordinul nr. 76 din 15.03.2018 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit salarizarea personalului din cadrul instanței supreme - judecători, magistrați-asistenți, personal auxiliar de specialitate și personal conex -, conform dispozițiilor Legii nr. 153/2017, începând cu 01.01.2018, modificându-se în mod corespunzător drepturile salariale stabilite în anul 2018 pentru aceste categorii de personal. În consecință, prin Ordinul nr. 906 din 24.05.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Anexele 1-15 ale Ordinului nr. 247 din 30.01.2018 au fost înlocuite cu noi anexe. Prin. Ordinul nr. 907 din 24,05.2018 al Procurorului General au fost stabilite drepturile salariale începând cu 01.05.2018. Toate ordinele anterior menționate, nefiind anulate de instanța de contencios administrativ, își produc pe deplin efectele juridice, potrivit intenției autorității emitente. Prin Decizia nr. 794 din 15.12.2016 a Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1) 2 din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituționale, reținându-se că prin O.U.G. nr. 20/2016, care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților și personalului auxiliar de specialitate, au fost eliminate diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrați, personalul asimilat acestora și personalul auxiliar de specialitate încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive, prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri. Astfel, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim. Curtea Constituțională a mai reținut că, potrivit O.U.G. nr. 20/2016, începând cu luna august 2016, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau specialitate, salariul de bază sau indemnizația de încadrare urma să fie același, respectiv aceeași, stabilite la nivelul maxim și că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul din cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familiei ocupaționale, prevăzute de Legea nr. 284/2010. După publicarea Deciziei nr. 794 din 15.12.2016, ordonatorii de credite din sistemul justiției au procedat la recalcularea indemnizațiilor brute lunare și a sporurilor la nivelul maxim stabilit pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, începând cu data de 09.04.2015, motiv pentru care egalizarea drepturilor salariale nu poate viza o dată anterioară celei de 09.04.2015, dată de la care s-a procedat la recalcularea drepturilor salariale ale personalului din familia ocupațională "Justiție", prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON. Astfel, începând cu 01.12.2015, salarizarea s-a făcut prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, astfel cum rezultă din Ordinul nr. 897/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Ulterior, prin Ordinul nr. 3206 din 29.11.2019 s-a stabilit că în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridica asimilat judecă orilor și procurorilor, specialiștii IT și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON, iar începând cu 01.01.2018, drepturile salariale se stabilesc potrivit art. 1 din ordin, în măsura în care nu devin incidente prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. A mai arătat recurentul că instanța de fond a dispus, în mod greșit, actualizarea diferențelor de drepturi salariale în funcție de rata inflației și acordarea dobânzii legale penalizatoare. Reclamanta din prezenta cauză nu a contestat Ordinul nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care prevede că plata diferențelor salariale rezutate din aplicarea acestuia urmează să se facă după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Public. Acest ordin nu a fost anulat, astfel că își produce pe deplin efectele. Dobânda este o sancțiune civilă constând în daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, ce reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligației, iar pentru a se reține răspunderea civilă contractuală, trebuie ca între cel chemat să răspundă și cel care răspunde să existe un contract, în speță nefiind încheiată o asemenea convenție. De asemenea, dobânda moratorie nu poate fi prezumată și vizează doar obligațiile bănești contractuale. În acest sens, recurentul a invocat și dispozițiile art. 1 din O.G nr. 13/2011, art. 197 pct. 11 din Legea nr. 71/2011, art. 3.535 și 1.538 -1.543 din C. civ. .

Apărările formulate de intimat Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București a formulat întâmpinare și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, apreciind că sunt fondate criticile formulate împotriva considerentelor hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: În cauză, reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, anularea Ordinului nr. 1831/04.06.2019, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea parțială a Ordinului nr. 1496/17.05.2019 și obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, să emită un nou ordin de salarizare, cu luarea în considerare a următoarelor valori sectoriale: - pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 - VRS 440,16 RON (405 RON + 8,5% majorare prevăzută de O.G. nr. 13/2008); - pentru perioada 01.12.2015-31.12.2018 - VRS 440,16 RON (405 RON + 8,5%+ 10%); - începând cu data de 1.01.2018 și în continuare, stabilirea salariului pentru luna decembrie 2017 prin raportare la o VRS de 484,17 RON, la care se va aplica majorarea de 25% prevăzută de Legea nr. 153/2017; - obligarea pârâților la repararea prejudiciului, respectiv restituirea pentru fiecare lună, începând cu data de 09.04.2015 și până la emiterea Ordinului de la pct. 1, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare. Prin sentința recurată, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul București; a admis în parte acțiunea; a anulat parțial Ordinul nr. 1831/04.06.2019 în privința modului de stabilire a drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 14.08.2016-01.12.2016 și a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un nou ordin de salarizare pentru această perioadă prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,17 RON; a obligat pârâții să plătească reclamantei diferențele rezultate dintre salariul astfel stabilit și cel efectiv încasat, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație, precum și dobânda legală începând cu această dată până la data plății efective; a respins în rest cererea. Analizând punctual criticile de nelegalitate formulate prin recursul promovat în cauză, Înalta Curte reține că un prim set argumente vizează excepția lipsei de obiect a acțiunii pentru perioada ulterioară datei de 01.12.2016, având în vedere că potrivit art. 1 din Ordinul nr. 3206 din 29.11.2019 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în perioada 01.12.2016 - 31.12,2017, procurorii din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, specialiștii IT și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON. Înalta Curte constată, pe de o parte, că recurentul-pârât a subliniat faptul că înțelege să reitereze această excepție, deși aceasta nu a fost invocată în fața instanței de fond. Pe de altă parte, se reține că Ordinul de salarizare nr. 3206/29.11.2019, care o vizează și pe intimata-reclamantă, era emis la data pronunțării hotărârii recurate, respectiv la data de 9 februarie 2021, fiind reținut de către instanța de fond în mod corect la pronunțarea hotărârii recurate. Ordinul nr. 3206/29.11.2019 recunoaște în favoarea intimatei-reclamante, începând cu data de 01.12.2016, o indemnizație brută calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON. Cu toate acestea, emiterea ordinului colectiv, cu consecința recalculării cuantumului indemnizației de încadrare brute cuvenite reclamantei, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acțiunea, în contextul în care, până la momentul pronunțării prezentei hotărâri, nu s-a făcut dovada emiterii noului ordin individual de salarizare, astfel că Înalta Curte nu poate primi excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată. O altă critică formulată prin cererea de recurs vizează faptul că instanța de fond ar fi ignorat dispozițiile Deciziei nr. 25 din 14.11.2011, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a statuat că dispozițiile O.G. nr. 10/2007 se interpretează în sensul că nu se aplică și magistraților. De asemenea, recurentul-pârât susține că prima instanță a acordat reclamantei o valoare de referință sectorială determinată prin raportare la majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 și art. 1 din O.G. nr. 10/2007, deși reclamanta nu face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică. Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestei critici, în contextul în care decizia anterior menționată nu produce efecte asupra hotărârilor judecătorești definitive . În acest sens, se constată că prin Decizia nr. 23/23 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5% și 11% prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizație avută" și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților. Este relevant faptul că prin această Decizie s-a avut în vedere faptul că majorările salariale, sub forma indexărilor prevăzute de O.G. nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoașterii și acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câștigate, care sunt protejate de principiul neretroactivității efectelor deciziilor pronunțate în interesul legii. Prin Decizia nr. 794/2016, referindu-se la hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, Curtea Constituțională a constatat următoarele: "chiar dacă o parte dintre magistrații care beneficiază de aceste hotărâri judecătorești au deja în plată majorarea indemnizației de încadrare, faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești conduce la concluzia că, deși o parte dintre magistrați și din personalul asimilat au obținut majorarea indemnizației de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare". S-a mai reținut și faptul că "(...) hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se situează în sfera actelor de autoritate publică, fiind învestită cu o eficiență specifică de către ordinea normativă constituțională. Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătorești îl constituie forța executorie a acesteia, care trebuie respectată și executată atât de către cetățeni, cât și de autoritățile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă și irevocabilă de caracterul ei executoriu reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept și o obstrucționare a bunei funcționări a justiției". Curtea Constituțională a stabilit prin această decizie că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare au aplicabilitate generală, astfel încât aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcții, grad, treaptă, gradație, vechime în muncă și în specialitate. Mai mult, prin Decizia nr. 7/2019, pronunțată în recurs în interesul legii, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 343 din 6 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost și rămân incluse în indemnizația brută de încadrare și după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009". Pe fondul pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare trebuie să se stabilească prin raportare la întreaga categorie profesională, respectiv familie ocupațională, indiferent de instituție sau autoritate publică, ținând cont de hotărârile judecătorești pronunțate, precum și de valoarea de referință sectorială aplicată la nivelul instanțelor judecătorești, de unde se reține că valoarea de referință sectorială trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupațională justiție. Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, "(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010. (2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.(...)". La data 09.04.2015, a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a introdus alin. (5) 1 la art. 1 al ordonanței, care prevede că "Prin excepție de la alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru flecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Prin Decizia nr. 23/26.09.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.". În considerentele deciziei, s-a reținut că "nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin urmare, în acest caz, nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare." Tot prin Decizia nr. 794/2016, Curtea Constituțională a stabilit: "Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim." S-a mai reținut că: "dispozițiile de lege criticate lipsesc de sens și, practic, anulează voința legiuitorului și rațiunea esențială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, și de a elimina inechitățile existente." Obligația legală a pârâților de a aplica nivelul maxim de salarizare, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor salariale cuvenite ale indemnizației de încadrare brute lunare, acordate prin hotărâri judecătorești, a fost statuată și de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin Decizia nr. 36/4 iunie 2018, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 l ) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, Î.C.C.J. a statuat că soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare. Așadar, a aprecia că nivelul maxim al salarizării nu poate include drepturile obținute prin hotărâri judecătorești definitive decât dacă au fost emise ordine de salarizare, ar însemna să fie lăsată la latitudinea ordonatorilor de credite consecința aplicării sau neaplicării prevederilor legale. Cu alte cuvinte, ar însemna ca neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive să producă consecințe juridice în sensul privării unor titulari de drepturile lor specifice (pct. 78). Trebuie menționat, totodată, că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea valorii de referință sectorială care, prin definiție, vizează aplicabilitatea aceluiași criteriu de salarizare unui întreg sector de activitate, iar nu situații de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, cu aplicabilitate generală, astfel cum a reținut Î.C.C.J. în decizia mai sus menționată, precum și prin Decizia nr. 7/2019, adoptată în recurs în interesul legii (pct. 71). Coroborând dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, considerentele Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și ale Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale a României, rezultă că nivelul de salarizare ce va fi comparat, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice în aceleași condiții, este nivelul de salarizare din luna decembrie a anului 2014, care, prin efectul art. 1 alin. (1) și alin. (2), s-a menținut la același nivel și în anul 2015, cu mențiunea că trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010. Prin urmare, acest nivel maxim urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică. Se mai reține că dispozițiile art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la data de 09.04.2015, în interpretarea dată prin Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care statuează că "personalul (…) care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad, treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții", sunt aplicabile pentru anul 2015 și reclamanților, conform art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de Urgență nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015. Legea nr. 293/2015 din 25 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 a stabilit la articolul I, punctul 13, că începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut/solda lunară brută/salariul lunar brut/indemnizația brută de care beneficiază personalul prevăzut în anexa nr. 1 - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" (...) se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015. Pentru anul 2016 sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din O..U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, potrivit cărora în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, aceeași fiind situația și în cazul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația lunară brută de încadrare. Această ordonanță a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016, care la art. 3 1 a stabilit că "începând cu 01.08.2016 (…) personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." De altfel și Legea cadru nr. 153/2017 prevede la art. 38 în mod clar că începând cu data de 1 iulie 2017 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. De asemenea, art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, prevede și în anii 2018 și 2019 păstrarea acestor drepturi, cărora li se aplică o anumită majorare. Prin raportare la familia ocupațională "Justiție" stabilită de Anexa VI a Legii - cadru nr. 284/2010 și la ordonatorii principali de credite indicați în normele juridice respective, având în vedere situația de fapt existentă, valoarea concretă a VRS trebuie să fie cea de 484,18 RON, întrucât dispozițiile O.G. nr. 13/2008 stabileau: "ART. 1 (1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007. (2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectoriale este de 2% față de valoarea din luna septembrie 2008. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică și pentru personalul din serviciile de probațiune salarizat potrivit Legii nr. 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune". "ART. 2 (1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. 1c, 2c și 3c la Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 4% față de nivelul din luna decembrie 2007. (2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectoriale este de 4,5% față de valoarea din luna septembrie 2008". Reiese așadar că acest act normativ a stabilit majorarea VRS pentru personalul din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor. Totodată, în ceea ce privește obligația ordonatorului de credite de a stabili salariile prin egalizare la nivelul cel mai mare existent în cadrul familiei ocupaționale, obligație impusă de actelor normative menționate anterior și de cele stabilite prin decizia nr. 794/2016 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale a României, Înalta Curte constată că reclamanta a depus la dosar hotărâri judecătorești prin are au fost stabilite pentru magistrați și personalul auxiliar valori ale VRS care cuprind majorările stabilite de O.G. nr. 13/2008. În privința criticii recurentului-pârât referitoare la obligația de actualizare cu indicele de inflație și dobânda legală a drepturilor salariale solicitate, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, aceasta impunându-se în vederea asigurării reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamantă prin plata, pentru perioada de timp indicată în cererea de chemare în judecată, a unor drepturi salariale într-un cuantum inferior celui cuvenit. În privința dobânzilor este relevantă Decizia nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, în dosarul nr. x/2013, prin care s-a statuat că: "În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011". În considerentele acestei decizii, s-a reținut că "pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum (…). Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale". Așadar, prin această decizie, aplicabilă în cauză, s-a stabilit atât posibilitatea de acordare, cât și posibilitatea de cumulare a celor două elemente în discuție (dobânda și indicele de inflație). Pentru considerentele expuse, constatânhd că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,