ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat: emiterea unui ordin de modificare a Ordinului Ministrului Justiției nr. 759/C/12.02.2019 prin care indemnizația de încadrare începând cu 1 ianuarie 2019 să fie stabilită pe baza unei valori de referință sectorială de 484,169 RON, iar cuantumul sporurilor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, respectiv a celor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității să fie corect calculate astfel cum prevăd dispozițiile legale în vigoare aplicabile, respectiv un total de procent 45% din indemnizația de încadrare lunară, emiterea unui ordin de modificare a Ordinului ministrului justiției nr. 304/C/25.01.2019 în ceea ce o privește pe reclamantă, modificarea acestuia și emiterea unui nou ordin prin care indemnizația de încadrare să fie calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială după cum urmează: începând cu data de 09.04.2015 cu o valoare de referință sectorială de 405 RON la care se adaugă o majorare de 8,5%, (439,4 RON), începând cu 01.12.2015 cu o valoare de referință sectorială de 405 RON la care se adaugă o majorare de 8,5 % și procentul de 10% (484 RON), plata diferențelor salariate ce vor rezulta din recalcularea salariului pentru perioadele indicate, plata cheltuielilor de judecată, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiași familii ocupaționale.

Prin cererea adițională depusă în data de 06.06.2019, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului și la plata sumelor ce i se cuvin potrivit capetelor de cerere principale, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății, la care se va aplica și dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. Având în vedere că plata drepturilor solicitate în capătul principal de cerere nu a fost făcută la momentul la care avea dreptul, a considerat că este îndreptățită la daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor ce incumbă pârâtului, potrivit ordinelor anterior menționate, fiind aplicabile dispozițiile art. 161 alin. (4) Codul Muncii, potrivit cărora "întârzierea nejustificată a plații salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".

Prin întâmpinarea formulate, Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară celor 3 ani înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

Prin sentința nr. 582 din 11 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată și completată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a anulat parțial Ordinul nr. 759/C/12.02.2019 și Ordinul nr. 304/C/25.01.2019, emise de pârât, în partea ce privește elementele componente ale venitului total brut al reclamantei, ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege, a obligat pârâtul să emită pentru reclamantă ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizației cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015 la zi, în raport de valoarea de referință sectorială de 440,16 RON, ulterior majorată cu 10%, conform Legii nr. 293/2015, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a diferențelor salariale, începând cu data de 09.04.2015 la zi, actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală, a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 582 din 11 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată pe capătul de cerere privind emiterea Ordinelor de reîncadrare pe numele reclamantei și a recalculării indemnizației de încadrare acesteia, iar pentru perioada 1.12.2016-1.02.2019 constatarea că prezenta cauză este lipsită de obiect.

În opinia recurentului, sentința a fost pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor privind prescripția dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii.

Prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru familia ocupațională din care face parte, au fost recunoscute majorările salariale prevăzute de Ordonanța nr. 13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008.

Recurenta consideră eronat raționamentul Curții de Apel București, întrucât hotărârea judecătorească avută în vedere a fost pronunțată în favoarea unor reclamanți care au calitatea de personal auxiliar de specialitate, respectiv personal conex acestuia, prin aplicarea unor creșteri la valoarea de referință sectorială prevăzute pentru această categorie profesională în anul 2008 potrivit O.G. nr. 13/2008.

Susține recurentul că în aceste condiții, nu putea fi reținuță existența unui nou maxim de salarizare care să reiasă din hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea judecătorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, pe de o parte, recurentul-pârât Ministerul Justiției a procedat la emiterea Ordinului nr. 5021/002.12.2019 referitor la salarizarea personalului de specialitate juridică din aparatul Ministerului Justiției, în contextul în care anterior fusese emis Ordinul nr. 4988/C/2019, care îi privește pe judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și pe asistenții judiciari, ținând seama de faptul că, în sistemul justiției, prin hotărâri judecătorești definitive, a fost acordată valoarea de referință sectorială de 464,18 RON, fiind emise în acest sens Decizia nr. 365 din 26.09.2019 a Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii precum și Ordinul nr. 276 din 21.10.2019 al președintelui înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, art. 1 din OMJ nr. 5021/C/O2.12.2019 stabilește următoarele:"(1) în perioada 01.12.2016-31.12.2017, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Ministerul beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON, drepturile salariale recalculându-se în mod corespunzător; (2) în perioada 01.01.2018 - 31.12.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii - cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pemru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Ministerul se recalculează, având in vedere cele menționate la alin. (1); (3) începând cu data de 01.01.2019, în aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale pentru personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Ministerul se recalculează, având ui vedere cele menționate la alin. (1) și alin. (2).

Art. 2 prevede că plata drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referință sectorială prevăzută la art. 1 se va realiza după cum urmează: începând cu luna ianuarie 2020, pentru drepturile salariale aferente lunii decembrie 2019; pentru perioada 01.12.2016 - 30.11.2019, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul - pârât și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 582 din 11 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 martie 2022.