ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3095/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data 31.07.2017 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. în conformitate cu Anexa VI, cap. VIII, art. 7, alin. (2) din Legea nr. 284/2010 și art. 8 din Legea 554/2004 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești, au formulat plângere împotriva Ordinului nr. 1470/C/24.05.2017 solicitând anularea în parte a actului administrativ contestat și emiterea unui nou ordin de salarizare, în care indemnizația de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu 1.12.2015 precum și plata diferenței între remunerația astfel calculată și cea plătită subsemnaților începând cu 09.04.2015, cu luarea în considerare a sumelor de bani achitate deja în temeiul unor hotărâri judecătorești; actualizarea cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 2455 din 25 mai 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL PITEȘTI.

A anulat parțial Ordinul Ministrului Justiției nr. 1475/C/24.05.2017, sub aspectul modului de stabilire a cuantumului indemnizațiilor de încadrare brute lunare ale reclamanților pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016.

A obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită un nou ordin prin care să stabilească salariile reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 405 RON majorat cu 10%, începând cu 01.12.2015.

A obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata către reclamanți a diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat reclamanții în perioada 09.04.2015-01.10.2016, dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, respectiv 405 RON majorat cu 10% și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților în această perioadă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile nr. 2455 din 25 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii în parte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul acțiunii să se constate ca fiind rămasă fără obiect.

În ceea ce privește soluția de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la plata diferențelor salariale, acesta susține că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de prevederile art. 6 punctul VII subpunctul 3 din H.G. nr. 652/2009.

În cuprinsul motivelor de recurs mai arată pârâtul că la data de 24 mai 2018 a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 2066/C/2018 îndeplinind astfel dispozițiile instanței de fond și totodată, în mod greșit a fost obligat la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat reclamanților, calculate prin raportare la diferențele salariale rezultate în urma executării hotărâri, precum și la actualizarea acestor despăgubiri cu indicele de inflație și dobânda legală, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În esență, recurentul a arătat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, la acest moment pretențiile reclamanților au fost satisfăcute prin emiterea O.M.J. nr. 2066/C/2018.

Astfel, prin Ordinul nr. 2066/2018 s-a stabilit că începând cu data de 9.04.2015, respectiv 1.12.2015, reclamanții beneficiază de o indemnizație brută de încadrare stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, respectiv de 463,5 RON, iar în acest context acțiunea a rămas fără obiect.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare la cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 21 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 07 decembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 25 mai 2021 prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Ministerul Justiției este fondat, în limitele și în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamanții a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 1470/C/2017 si obligarea pârâtului să emită noi ordine de salarizare, individuale, prin care:

- sa recalculeze indemnizatiile de incadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, incepand cu 09.04.2015 prin raportare la o valoare de referinta sectoriala de 405 RON;

- sa recalculeze indemnizatiile de incadrare conform Legii nr. 71/2015 si a O.U.G. nr. 20/2016, incepand cu 01.12.2015 prin raportare la o valoare de referiinta sectoriala de 405 RON majorata cu 10 % potrivit Legii nr. 293/2015.

În raport cu susținerile părților și cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reține că la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018.

Prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat, la alin. (1), că în perioada 09.04.2015 -30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Ulterior, prin Ordinul nr. 86/C/04.01.2019 emis de Ministrul Justiției s-a prevăzut că:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 – 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Pitești se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-14.

(2) În perioada 01.12.2015 – 31.12.2017, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Pitești se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-14.

(3) În perioada 01.01.2018 – 30.06.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Pitești se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2), conform celor prevăzute în anexele 1-14.

Art. 2 Plata diferențelor bănești rezultate din aplicarea prezentului ordin se realizează numai după alocarea sumelor corespunzătoare în bugetele Ministerului Justiției, Curții de Apel Pitești și tribunalelor din circumscripția acesteia, în acord cu prevederile legale care reglementează finanțele publice. (...)".

La data de 4 ianuarie 2019, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 86/C prin care a pus în aplicare ordinele anterior menționate și a stabilit, nominal, pentru fiecare judecător din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Pitești, drepturile salariale cuvenite.

Înalta Curte constată că toate ordinele menționate stabilesc și recalculează indemnizației reclamantelor prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluționării cauzei, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimaților-reclamanți și a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, acțiunea a rămas fără obiect.

Instanța de control judiciar găsește întemeiată și critica din recurs a pârâtului Ministerului Justiției referitoare la obligarea sa la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate în urma emiterii ordinului actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală.

Astfel, în mod greșit, instanța de fond, consecutiv obligației instituite în sarcina pârâtului Ministerul Justiției de a emite noi ordine de încadrare salarială pentru reclamanți, l-a obligat și la plata despăgubirilor pentru repararea prejudiciului cauzat, calculat prin raportare la diferențele salariale rezultate în urma emiterii ordinului actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală.

Această dispoziție, va fi înlăturată, pentru că se justifică numai prin prisma calității recurentului Ministerul Justiției de ordonator principal de credite.

Or, potrivit celor statuate în Decizia nr. 13/2016, pronunțată în recurs în interesul legii (aplicabilă mutatis mutandis în cauza de față) și a dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 304/2004 se poate concluziona că, în privința acestei cereri, Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

Totodată, recurentul pârât nu poate fi obligat și la plata despăgubirilor și la actualizarea cu indicele de inflație a sumelor rezultate, constatând că o astfel de obligație nu poate fi identificată, în actualul cadru legislativ, în sarcina autorității ministeriale (Ministerul Justiției), ci în sarcina instanței cu personalitate juridică în cadrul căreia judecătorul funcționează.

Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 6 pct. VII subpct. 3 din H.G. nr. 652/2009, Ministerul Justiției asigură fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiilor publice din sistemul justiției pentru care ministrul justiției și libertăților cetățenești are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului, repartizând creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărind modul de utilizare a acestora.

În raport de obligațiile ce revin pârâtului Ministerul Justiției, Înalta Curte constă că formularea unor cereri având ca obiect plata efectivă a drepturilor salariale și a actualizării sumelor restante cu indicele de inflație și dobânda legală cuvenite magistraților care activează în cadrul instanțelor de judecată nu poate să atragă obligarea Ministerului Justiției în acest sens, numai prin prisma calității de ordonator principal de credite.

Raportul obligațional, care are ca obiect plata salariului, se desfășoară între reclamanți și Curtea de Apel Pitești, în timp ce Ministerul Justiției este parte a unui raport juridic financiar care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002. Prin urmare, chiar dacă Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, gestionând bugetele instanțelor judecătorești, plata efectivă a drepturilor salariale se face de către curtea de apel/tribunal, ordonatori secundari/terțiari de credite, în baza ordinelor de salarizare individuale.

Chestiunea vizând existența unei obligații legale a Ministerului Justiției, privind plata diferențelor salariale solicitate de reclamanții magistrați prin acțiunile adresate instanțelor judecătorești, a făcut obiectul unei sesizări referitoare la pronunțarea unei hotărâri pentru dezlegarea unei chestiuni de drept vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 6 pct. VII subpunctul 3 din H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare, și art. 222 din C. civ., privind calitatea procesuală pasivă a Ministerului Justiției în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică pentru care este ordonator principal de credite, având ca obiect plata unor drepturi de natură salarială.

Deși sesizarea a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 60/2019, în cuprinsul considerentelor, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut următoarele aspecte, cu relevanță pentru soluția pronunțată în prezenta cauză:

"55. De altfel, prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 29 septembrie 2016, s-au stabilit, ca o consecință a admiterii recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, următoarele: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 222 din C. civ., adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în sarcina pârâtului Ministerul Justiției nu subzistă obligația de plată către reclamanți a diferențelor salariale, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală penalizatoare, Ministerului Justiției revenindu-i doar obligația asigurării resurselor bugetare necesare plăților salariale și diferențelor rezultate din neplata acestora, iar plata efectivă a drepturilor revine Curții de Apel Pitești.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției, va casa în parte sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea, va respinge capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiției să emită ordine individuale pe numele reclamanților, de stabilire a drepturilor salariale ale acestora ca fiind rămas fără obiect, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției să plătească diferențelor salariale, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală penalizatoare, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și va menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 2455 din 25 mai 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și în rejudecare respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea la emiterea ordinelor de reîncadrare și respinge cererea privind obligarea Ministerului Justiției la plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum și cu dobânda legală penalizatoare, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.