ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2021

Ședința publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30.08.2017 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Ordinului de salarizare individuală nr. 1490/C din 24.05.2017; emiterea unui nou ordin de salarizare pentru reclamantă, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293 din 23 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 și plata diferențelor de drepturi salariale ce vor rezulta cu aplicarea dobânzii legale și a indicelui de inflație.

Prin sentința civilă nr. 961/2018 din 06 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 293 din C. proc. civ. și a dreptului reclamantei la apărare, în sensul că instanța de fond nu a încuviințat cererea reclamantei de a pune în vedere Ministerului Justiției să depună înscrisuri în dovedirea pretențiilor sale, respectiv sentințe civile din care rezulta existența unei valori de referință sectorială de 405 RON în sistem la 09.04.2015.

4.1 Intimatul-pârât Tribunalul București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Totodată, a apreciat că pretențiilor recurentei au rămas fără obiect față de emiterea ordinului MJ nr. 2066/C/24.05.2018.

4.2 Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca lipsită de interes față de emiterea ordinului MJ nr. 2066/C/24.05.2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea parțială a Ordinului de salarizare individuală nr. 1490/C din 24.05.2017; emiterea unui nou ordin de salarizare pentru reclamantă, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293 din 23 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 și plata diferențelor de drepturi salariale ce vor rezulta cu aplicarea dobânzii legale și a indicelui de inflație.

În raport cu susținerile recurentului și cu probele administrate la dosar, reține Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Înalta Curte constată că prin ordinul menționat s-a dispus recalcularea indemnizației recurentei-reclamante prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

Totodată, în favoarea judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București a fost emis OMJ nr. 90/04.01.2019, în care recurenta-reclamantă figurează la anexa 2, pozițiile 1137-1140 (dosar recurs), prin care s-au stabilit indemnizații de încadrare lunare brute corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale în vigoare.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 961/2018 din 06 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 961/2018 din 06 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2021.