ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2379/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2379/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 14 aprilie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 august 2017, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat:
- anularea parțială a Ordinului nr. 1490/C/2017, emis de Ministerul Justiției și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care să se stabilească, începând cu data de 09.04.2015, cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară și al sporurilor aferente, la nivel maxim pentru funcțiile deținute de reclamantă, prin raportare la VRS de 405 RON, aferentă familiei ocupaționale "Justiție", la care se adaugă, începând cu data de 01.12.2015, majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015;
- în subsidiar, anularea parțială a Ordinului nr. 1490/C/2017, emis de Ministerul Justiției și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care să se stabilească, începând cu data de 09.04.2015, cuantumul indemnizației de încadrare brută lunară și al sporurilor aferente, la nivel maxim pentru funcțiile deținute de reclamantă, prin raportare la VRS de 347,10 RON, aferentă familiei ocupaționale "Justiție", la care se adaugă, începând cu data de 01.12.2015, majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2365 din 21 mai 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
(i) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției;
(ii) a anulat în parte Ordinul nr. 1490/C/24.05.2017 al Ministrului Justiției, în ceea ce privește data recalculării indemnizațiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, respectiv a unei valori de referință sectoriale de 445,5 RON;
(iii) a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamantei ordin individual de stabilire a drepturilor salariale individuale, producător de efecte juridice, astfel: în perioada 09.04.2015 – 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON; în perioada 01.12.2015 – 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 2365 din 21 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că a îndeplinit obligația stabilită prin sentința recurată.
Astfel, recurentul-pârât a arătat că, prin emiterea Ordinului ministrului justiției nr. 2066/C/2018, intimatei-reclamante i-au fost acordate drepturile salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată și chiar mai mult decât atât, indemnizația de încadrare brută fiind stabilită prin aplicarea unei valori de referință sectoriale de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015 – 30.11.2015, respectiv de 463,50 RON pentru perioada 01.12.2015 – 31.12.2017.
Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A. nu a depus întâmpinare față de cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Justiției.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.
Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.
Înalta Curte constată că, ulterior pronunțării sentinței de fond și anterior declarării căii de atac, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2066/C/24.05.2018 s-a stabilit că indemnizațiile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și ale asistenților judiciari se calculează, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, iar de la 01.12.2015, în funcție de valoarea de referință sectorială de 463,50 RON, valori mai mari decât cele solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
În raport cu această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior pronunțării sentinței recurate, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri a pretențiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Înalta Curte nu va primi argumentele formulate de pârâtul Ministerul Justiției în sprijinul rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.
Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamantei de anulare a prevederilor Ordinului ministrului justiției nr. 1490/C/2017 și de recunoaștere, calculare și achitare a drepturilor salariale, în conformitate cu textele de lege indicate și deciziile interpretative ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curții Constituționale, în prezența refuzului pârâtului de stabilire a drepturilor salariale în cuantumul pretins de reclamantă. Prin urmare, obiectul acțiunii exista atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond, iar emiterea Ordinului nr. 2066/C/2018, după soluționarea cauzei în primă instanță, cu consecința recalculării cuantumului indemnizației de încadrare cuvenite reclamantei, nu reprezintă o împrejurare de natură a lipsi de obiect acțiunea, ci reprezintă o punere în executare a dispozițiilor instanței de fond, având efectul unei recunoașteri a pretențiilor reclamantei de către pârâtul Ministerul Justiției. Această împrejurare vizează interesul procesual al susținerii recursului, astfel cum s-a arătat anterior, dar nu afectează obiectul cererii, care privește analizarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtului de a da curs solicitării reclamantei și, pe cale de consecință, obligarea acestuia să acționeze conform dispozițiilor legale.
Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2365 din 21 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.