ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4124/2020

Ședința publică din data de 7 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea parțială a Ordinului nr. 1478/C emis la data de 24.05.2017 și comunicat la data de 15.06.2017, emiterea unui nou ordin de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la 01.10.2016, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 583 din 13 februarie 2018, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat parțial Ordinul 1478/C/24.05.2017 emis de pârât în privința acesteia, în partea ce privește elementele componente ale venitului total brut ce nu corespund nivelului maxim recunoscut de lege.

Totodată, a obligat pârâtul să emită pentru reclamantă ordin de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizației cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON începând din 09.04.2015-sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere legea nr. 293/2015.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit a fost admisă acțiunea, având în vedere faptul că a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, și, ținându-se cont de stabilirea unei noi indemnizații de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, folosită de Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, iar ulterior Ordinul Ministrului Justiției nr. 1478/C/2017.

Așa fiind, a apreciat că reclamanta nu are temei legal de a pretinde aplicarea valorii sectoriale de referință de 405 RON, în condițiile în care a fost folosită, deci era în plată de la 01.10.2016.

În concluzie, a solicitat a admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind anularea parțială a Ordinului nr. 1478/C emis la data de 24.05.2017 și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la 01.10.2016, sumă ce urmează a fi majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, conform art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a

Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiției nr. 4680/C/2016 și, nr. 219/C/2017 s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripția Curții de Apel Pitești, din care face parte și intimata-reclamantă (OMJ nr. 3079/C/2018 și OMJ nr. 86/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, se constată că s-a răspuns pretențiilor deduse judecății, așa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea în ceea ce privește emiterea ordinului de încadrare salarială ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 583 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 septembrie 2020.