ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.10.2020

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5410/2020

HOTĂRÂRE
22.10.2020
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5410/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat anularea în parte a Ordinului ministrului justiției nr. 1478/C/24.05.2017 și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care drepturile salariale cuvenite reclamantei să fie stabilite, în principal, începând cu data de 09.04.2015 prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, sau, în subsidiar, începând cu data de 07.05.2015 prin raportare la valoarea de referință sectorială de 381,823 RON.

Prin sentința civilă nr. 44 din 10 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A fost anulat în parte Ordinul ministrului justiției nr. 1478/C/24.05.2017, în ceea ce o privește pe reclamantă.

A fost obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare, prin care drepturile salariale cuvenite reclamantei să fie stabilite, în ceea ce privește perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, iar în ceea ce privește perioada ulterioară datei de 01.12.2015, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției prescripției și respingerii cererii ca fiind prescrisă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că prima instanță a respins în mod greșit excepția prescripției ca neîntemeiată, motivarea acesteia fiind că, în ceea ce privește drepturile salariale din 09.04.2015 și până în prezent se încadrează în termenul general de prescripție de trei ani, motivare ce nu poate fi primită, având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 care sunt imperative și derogatorii de la cele cu caracter general cuprinse în C. civ.

A mai arătat, totodată, că reclamanta a beneficiat de indemnizația de încadrare brută lunară prevăzută de legislația privind salarizarea magistraților, drepturile salariale ale acesteia fiind calculate și acordate în mod corect, în conformitate cu dispozițiile legale speciale în materie care s-au succedat în timp.

A susținut că OMJ nr. 4680/C/2016 a fost emis la data de 21.12.2016, în baza art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, și ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3 indice 1 alin. (1) indice 2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Ținând cont de stabilirea unei noi indemnizații de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON folosită de Înalta Curte și Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emis OMJ nr. 219/C/01.02.2017 care a modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016. Având în vedere aceste texte legale invocate, precum și art. 3 indice 1 din O.U.G. nr. 57/2015 care prevede nivelul maxim în plată, recurentul a arătat că reclamanta nu are nici un temei legal de a pretinde aplicarea valorii de referință sectorială de 405 de la 09.04.2015, în condițiile în care această valoare de referință a fost folosită, deci era în plată din 01.10.2016.

În aceste condiții, a apreciat recurentul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la data de 18.09.2020, recurentul-pârât Ministerul Justiției a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, învederând că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința atacată, respectiv a emis în favoarea reclamantei OMJ nr. 85/C/2019, motiv pentru care, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca rămasă de obiect.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea în parte a Ordinului ministrului justiției nr. 1478/C/24.05.2017 și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care drepturile salariale cuvenite reclamantei să fie stabilite, în principal, începând cu data de 09.04.2015 prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, sau, în subsidiar, începând cu data de 07.05.2015 prin raportare la valoarea de referință sectorială de 381,823 RON.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, s-a introdus art. 1 alin. (5)

1

în O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia:

"(5)

1

Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

De asemenea, conform art. 5 alin. (1)

1

și (1)

2

din același act normativ:

"(1)

1

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

(1)

2

Prevederile alin. (1)

1

se aplică și pentru calculul indemnizației de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcții publice și de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției."

Înalta Curte constată că, în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a emis și Ordinul nr. 2066/C/24.02.2018, prin care s-a statuat la art. 1, că în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se calculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (3). De asemenea, la art. 3 s-a stipulat că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Totodată, în favoarea judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Craiova a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 3075/C/07.08.2018, în care intimata-reclamantă figurează la Anexa nr. 418 a acestui ordin, prin care s-au stabilit indemnizații de încadrare lunare brute corespunzătoare, în acord cu dispozițiile legale în vigoare.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantei și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare ce i se cuvine, precum și a diferențelor salariale aferente, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 44 din 10 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 44 din 10 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-09-07
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4124/2020
Ședința publică din data de 7 septembrie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel
ÎCCJ 2020-07-22
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2020
decare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care au solici
ÎCCJ 2020-09-07
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4125/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios adminis
ÎCCJ 2020-03-05
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2020
penalizatoare; - a admis în parte acțiunea formulată de administrativ formulate de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției; - a obligat pe pârât să emită pentru fiecare reclamantă ordin de salarizare pri
ÎCCJ 2021-02-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1098/2021
Ședința publică din data de 24 februarie 2021 Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII
Sursă