ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea de ordine de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON începând cu data de 9 aprilie 2015 (majorată cu 10% începând cu data de 01.10.2015, potrivit Legii nr. 293/2015), la restituirea diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, diferență actualizată cu indicele de inflație, la plata dobânzii legale penalizatoare aferente.

Prin sentința civilă nr. 4790 din 7 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins cererea de suspendare a judecății, ca neîntemeiată;

- a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiate;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce privește capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și plata dobânzii legale penalizatoare;

- a admis în parte acțiunea formulată de administrativ formulate de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției;

- a obligat pe pârât să emită pentru fiecare reclamantă ordin de salarizare prin care drepturile salariale să fie stabilite, în ceea ce privește perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, iar în ceea ce privește perioada începând cu data de 01.12.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015;

- a respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și plata dobânzii legale penalizatoare, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 4790 din 7 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În esență, recurentul-pârât a susținut că în cauză au fost emise OMJ nr. 4680/C/2O16 și nr. 219/C/2017, urmând ca ulterior să fie plătite și diferențele rezultate pentru perioada anterioară, respectiv de la 09.04,2015 în aplicarea Legii 71/2015 și de la 01.10.2016, indemnizația calculată la valoarea de referință sectorială majorată potrivit Legii nr. 293/2015.

Prin cererea înregistrată la dosarul instanței de recurs la data de 17 februarie 2020, recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1490/C/24.05.2017, emis în aplicarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016 și Ordinului nr. 219/C/2017, s-a stabilit indemnizația individuală cuvenită intimaților-reclamanți, în modalitatea solicitată prin cererea de chemare în judecată, fiind achitate și diferențele salariale rezultate din acest mod de calcul.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamant, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinele nr. 1490/C/2017 și nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamantelor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09.04.2015.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4790 din 7 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2020.