ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3891/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând:

- obligarea pârâtului la modificarea Ordinului nr. 332/27.01.2017 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul de a recalcula indemnizațiile acestora de încadrare începând cu data de 22.12.2014, conform O.U.G. nr. 83/12.12.2014 - în vigoare din data de 22.12.2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 publicată în M. Of. nr. 233 din 6 aprilie 2015 (lege care a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015) și conform O.U.G. nr. 20/2016, luând în considerare valoarea de referință sectorială de 405 RON.

- obligarea pârâtului să emită pentru fiecare reclamant, ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform O.U.G. nr. 83/12.12.2014- publicată în M. Of. al României nr. 925/18.12.2014, partea I, aprobată prin Legea nr. 71/2015 și conform O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 22.12.2014 și până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON.

- obligarea pârâtului să emită pentru fiecare reclamant ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform O.U.G. nr. 83/2014, Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data de 01.12.2015 și până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015.

- obligarea pârâtului să plătească reclamanților diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 22.12.2014 - data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 83/2014 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare.

- obligarea pârâtului să le plătească sumele datorate actualizate cu rata inflației.

- obligarea pârâtului să le plătească dobânda legală penalizatoare la sumele datorate actualizate cu rata inflației, urmând ca dobânda să fie calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

- obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, dacă se va impune.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3893 din 24 octombrie 2017, a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârât, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, relativ la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, excepție invocată din oficiu, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, a anulat în parte Ordinul nr. 332/27.01.2017 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce-i privește pe reclamanți, cu consecința obligării pârâtului la a emite reclamanților ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel: - producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; - producătoare de efecte juridice începând cu data de perioada 01.12.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON, a respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingând cererea, în rest, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond atât reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA. cât și pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au declarat recurs.

I. Reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA., prin recursul formulat, au arătat următoarele:

Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, relativ la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate, drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, și admite excepția invocată, respectiv a respinscapătul de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate.

În opinia recurenților excepția invocată, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, relativ la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate trebuia respinsă, respectiv trebuia admisă cererea de obligare a pârâtului M.P.-PICCJ să plătească diferența salarială rezultată din noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare.

Obligând Ministerul Public- prin Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a emite reclamanților ordine de stabilire a drepturilor salariale, impunea și obligarea acestuia - în calitate de ordonator principal de credite față de toate instituțiile și personalul subordonat - la plata diferențelor salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele inflației și dobânda legală.

II. Pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție critică sentința recurată pentru depășirea atribuțiilor puterii judecătorești (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.), soluția instanței de fond fiind lipsită de temei legal, întemeindu-se pe dispoziții legale adoptate ulterior datei de 09.04.2015, fiind încălcat astfel principiul neretroactivității legii.

Prin Legea nr. 71/2015 din 2 aprilie 2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 233 din 6 aprilie 2015, s-au introdus o serie de reglementări, care au permis salarizarea uniformă a personalului la nivelul maxim în plată în instituțiile vizate.

Soluția instanței de fond echivalează cu modificarea legilor de salarizare, fiind evident că, în lipsa unei dispoziții legale, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze salarizarea personalului plătit din fonduri publice în modalitatea consacrată prin sentința recurată. Este încălcat astfel principiul separației puterilor în stat, atributul legiferării aparținând, potrivit Constituției, puterii legislative, iar autoritatea judecătorească fiind chemată să aplice legile în vigoare, iar nu să creeze norme legale noi prin nelegala interpretare a unor legi care nu mai sunt în vigoare sau încercând să prevadă soluții legislative viitoare, care să satisfacă noile pretenții salariale ale personalului bugetar.

Un alt motiv de nelegalitate a sentinței atacate este încălcarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Având în vedere Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1

1

) - (l

4

) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 2536 din data de 21.12.2016.

Potrivit ordinului sus-menționat, începând cu data de 01 august 2016, procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor beneficiază de drepturile salariale majorate în acord cu nivelul maxim de salarizare pentru funcția de procuror, prin aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară a valorii de referință sectorială majorată cu 18% - acesta reprezentând la acea dată nivelul maxim în plată la nivelul Ministerului Public.

Prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 303 din 27.01.2017, s-a dispus recalcularea, începând cu 01.10.2016, a drepturilor salariale ale procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Pentru a se decide astfel, s-au avut în vedere Ordinele nr. 283/25.10.2016 și nr. 350/28.11.2016 ale Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit ca, începând cu data de 01.10.2016, judecătorii și magistrații asistenți menționați în anexa la ordin să fie salarizați la nivelul maxim aflat în plată în cadrul instanței supreme, pentru aceeași funcție, grad, vechime în muncă și în funcție, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Aceste două ordine au avut la bază creșterile salariale acordate prin sentința civilă nr. 4332/23.09.2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2010.

Instanța de fond a extins în mod nelegal efectele deciziei Curții Constituționale la perioada anterioară pronunțării acesteia, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 47/1992, republicată, mai sus citate, aceasta nu poate produce alte efecte decât cele prevăzute de lege și de la data prevăzută de lege, respectiv publicarea în Monitorul Oficial.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și va răspunde prin considerente comune.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 303/2017, procurorilor le-au fost stabilite drepturile salariale cuvenite începând cu data de 01.01.2016, cu utilizarea unei valori de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu data de 01.10.2016.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice prevede:

"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (…) (5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

BB. sunt următoarele considerente ale deciziei ÎCCJ nr. 23/2016, obligatorii potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ.:

",(…)Nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin urmare, în acest caz, nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare."

Prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituționale, reținând următoarele:

"Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Curtea reține că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraților), s-au eliminat și diferențele provenite din faptul că o parte dintre magistrații și personalul asimilat, încadrați în aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate au obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (în temeiul C. proc. civ. din 1865) sau definitive (în temeiul C. proc. civ.), prin care le-au fost recunoscute majorări salariale, în timp ce alții nu obținuseră asemenea hotărâri judecătorești. Astfel, urmarea intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indemnizația de încadrare a magistraților și a personalului asimilat este aceeași, stabilită la nivel maxim. De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim.

Curtea constată că, potrivit art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, norma criticată stabilește, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Astfel, chiar dacă o parte dintre magistrații care beneficiază de aceste hotărâri judecătorești au deja în plată majorarea indemnizației de încadrare, faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești conduce la concluzia că, deși o parte dintre magistrați și din personalul asimilat au obținut majorarea indemnizației de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare.

Curtea reține că hotărârea judecătorească, chiar dacă are efecte inter partes, interpretează norme de lege cu aplicabilitate generală. În procesul de aplicare a legii, scopul interpretării unei norme juridice constă în a stabili care este sfera situațiilor de fapt concrete, la care norma juridică respectivă se referă, și în a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesară pentru a clarifica și a limpezi sensul exact al normei, și pentru a defini, cu toată precizia, voința legiuitorului. Or, Curtea constată că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% și respectiv 11% acordate magistraților și personalului asimilat, au aplicabilitate generală și se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza în care o persoană a avut recunoscut sporul de doctorat).

Întrucât hotărârile judecătorești invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate se referă la majorarea indemnizațiilor de încadrare, vizând, de fapt, și întreaga Familie ocupațională a "Justiției", aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcții, grad, treaptă, gradație, vechime în muncă și în specialitate. Însă, dispozițiile de lege criticate exclud recunoașterea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești, fără a le lua în calcul la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul autorității publice. Or, aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudența constituțională precitată, Curtea constată că excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești, de la calculul nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul autorității publice, afectează art. 124 și art. 126 din Constituție (…)

Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că pârâtului Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, îi revenea obligația de a proceda din data de 09.04.2015 la o încadrare la nivel maxim a procurorilor sub aspectul indemnizației cuvenite.

La nivelul pârâtului Ministerul Justiției în luna decembrie 2014 nivelul maxim de salarizare în plată era unul ce aduna la valoarea de referință sectorială de 291,98 RON majorările de 5%, 2% și 11% obținute de unii judecători prin hotărâri judecătorești irevocabile, rezultând deci o valoare de referință sectorială totală de 347,10 RON, confirmată de altfel și de Ordinul ministrului justiției nr. 4680/C/12.12.2016.

Așadar, în luna decembrie 2014, deci inclusiv la 09.04.2015, la ordonatorul principal de credite Ministerul Justiției probele administrate au indicat un nivel maxim de 347,10 RON al valorii de referință sectorială de care beneficiau judecătorii.

În ceea ce privește motivul de recurs privind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că raporturile de serviciu ale recurenților - reclamanți se stabilesc cu angajatorul, în speță Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care este și plătitorul acestor drepturi.

Astfel, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și unitățile de parchet cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea achitării unor drepturi de natură salarială.

Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de recurenții - reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA. împotriva sentinței civile nr. 3893 din 24 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iulie 2020.