ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1348/2021

Ședința publică din data de 4 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 12.05.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea Ordinului nr. 332/27.01.2017 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligarea pârâtului la emiterea unor ordine de salarizare prin care drepturile salariale cuvenite reclamanților să fie calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, precum și la plata diferențelor salariale dintre veniturile calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială menționată și veniturile efectiv plătite reclamanților, diferențe actualizate cu indicele de inflație, și a dobânzii legale aferente.

Prin sentința civilă nr. 41 din 10 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârât, ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în ceea ce privește capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și a dobânzii legale, invocată din oficiu; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a anulat în parte Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 332/27.01.2017, doar în ceea ce îi privește pe reclamanți; a obligat pârâtul să emită ordine de salarizare, prin care drepturile salariale cuvenite reclamanților să fie stabilite, începând cu data de 09.04.2015, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON; a respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, și a dobânzii legale, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 41 din 10 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată, în esență, că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât reclamanții nu au contestat, la data emiterii, Ordinul nr. 1702 din 30 iulie 2015 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care au fost stabilite, începând cu data de 09.04.2015, indemnizațiile majorate ale procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Susține că drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite în acord cu prevederile O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, în condițiile în care prin Ordinul nr. 1702 din 30 iulie 2015 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a realizat o aliniere a indemnizațiilor, iar ordinul în discuție nu a fost contestat de reclamanți.

De asemenea, invocă faptul că prima instanță a încălcat principiul neretroactivității legii cu privire la data de la care se acordă drepturile salariale, în raport cu Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. (1

1

) - (1

4

) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2015.

Precizează că la mijlocul lunii ianuarie 2017 au fost plătite aceste drepturi retroactiv, începând cu 1 august 2016, astfel încât acțiunea este lipsită de obiect, având în vedere că prin Ordinul nr. 304 din 19 ianuarie 2017 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus recalcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014, iar aceste drepturi salariale au fost plătite integral, retroactiv, în cursul lunii februarie 2017.

Deși au fost legal citați, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții A. și B. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea Ordinului nr. 332/27.01.2017 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și obligarea pârâtului la emiterea unor ordine de salarizare prin care drepturile salariale cuvenite reclamanților să fie calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, precum și la plata diferențelor salariale dintre veniturile calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială menționată și veniturile efectiv plătite reclamanților, diferențe actualizate cu indicele de inflație, și a dobânzii legale aferente.

În raport cu susținerile părților și cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reține că prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897/22.05.2018 s-a stabilit modul de calcul al indemnizațiilor reclamanților pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 și în continuare.

Potrivit actului administrativ în discuție - Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897/22.05.2018, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte și reclamanții beneficiază de indemnizații de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, stabilindu-se că plata drepturilor salariale rezultate prin aplicarea valorilor de referință sectoriale amintite se va realiza în continuare în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, iar pentru perioadele anterioare plata drepturilor salariale urma a se face după asigurarea fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite.

Mai mult, prin Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3206/29.11.2019 s-a dispus că, în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON.

Înalta Curte constată că prin ordinele de mai sus s-a dispus recalcularea indemnizației intimaților-reclamanți în raport cu o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

În consecință, dată fiind emiterea de către pârâtul Ministerul Public - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a Ordinelor nr. 897/2018 și nr. 3206/2019, prin care s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 421,36 RON începând cu data de 09.04.2015 și de 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015, Înalta Curte reține că, în prezent, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

Față de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată și emiterea ordinelor de salarizare astfel cum au fost solicitate de către intimați, Înalta Curte consideră că nu se mai impune analizarea criticilor din recurs privind încălcarea principiului neretroactivității legii și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată pe motiv că reclamanții nu au contestat Ordinul nr. 1702 din 30 iulie 2015 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamanților, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 41 din 10 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 41 din 10 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 4 martie 2021.