ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1174/2021

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a solicitat anularea Ordinului nr. 1217/27.06.2018 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Cabinet Procuror General, obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ordonator principal de credite, să emită un nou ordin de salarizare care să înlocuiască acest ordin, cu respectarea prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariate ca urmare a emiterii noului ordin de salarizare, începând cu data de 01.06.2018, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenței fiecărui venit net până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 356 din 1 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.. În motivarea recursului, recurentul a invocat dispozițiile art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017 și a arătat următoarele:

Calcularea celor două sporuri trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 5, respectiv sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% se aplică la salariul de bază lunar, în cazul său la indemnizația lunară de încadrare, și nu sub formă de cuantum, începând cu 01.01.2018. Astfel, prin ordinul contestat au fost încălcate mai multe principii stabilite prin dispozițiile art. 6 din Legea nr. 153/2017, respectiv: principiul legalității și principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilității salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu privire la care, având în vedere sumele prevăzute în ordinul contestat nr. 1217/27.06.2018, se observă că nu se pot stabili cuantumurile în care au fost acordate fiecare dintre cele două sporuri, respectiv sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității; principiul nediscriminării, principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală, întrucât, deși toți procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cele două sporuri au fost acordate în mod diferențiat, procentele fiind cuprinse între 13% și 17%; principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate.

Prin ordinul contestat, sporurile pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și cel pentru păstrarea confidențialității nu au fost calculate la indemnizația de încadrare, așa cum prevăd dispozițiile art. 5, ci sub formă de cuantum. Această noțiune de cuantum a apărut prima dată în salarizarea personalului din sistemul justiției în prima lege de salarizare unitară, Legea nr. 330/2009. Ulterior, prin cea de-a doua lege de salarizare unitară, Legea nr. 284/2010, prin care se abrogă Legea nr. 330/2009, nu se mai prevede noțiunea de cuantum, ci un spor de până la 25% pentru risc și un spor de până la 5% pentru confidențialitate aplicate la indemnizația de încadrare, respectiv salariul de bază. Aceeași formulare juridică este și în Legea nr. 153/2017, care abrogă Legea nr. 284/2010. Din conținutul ordinului, se constată că procentul de 15% cuantum spor condiții deosebite de muncă se calculează la indemnizația de încadrare. Astfel, înmulțind procentul de 15% spor condiții la indemnizația de încadrare, rezultă suma corectă de 3.435 RON, însă dacă la indemnizația de încadrare înmulțește procentul cumulat de 30% (25% pentru risc și 5% pentru confidențialitate), nu rezultă suma corectă, ci o sumă mult mai mică sub formă de cuantum, în cazul său 3.005 RON.

Pentru a demonstra înlocuirea noțiunii de cuantum cu cea de spor, a mai arătat recurentul, anexează Ordinul nr. 1153/25.06.2018 emis de P.I.C.C.J, prin care se acordă, începând cu data de 14 mai 2018, procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul P.CA. Iași, un spor de 15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, din indemnizația de încadrare. Prin acest ordin s-a înlocuit noțiunea de cuantum spor condiții cu cea de spor condiții, în acord cu dispozițiile din Anexa V- Cap VII, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că drepturile salariale ale recurentului reclamant au fost stabilite având la bază drepturile aferente lunii decembrie 2017, respectiv cuantumul brut al salariului de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, majorate cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017.

Din coroborarea art. 38 alin. (2) și (6) cu art. 25 din același act normativ rezultă că sporurile acordate de ordonatorii de credite nu pot depăși 30% din fondul lunar de salarii. Sporurile pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase, de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate se stabilesc, conform legii, în procent de până la 25, 15 sau 5%. Prin urmare, fiecare spor poate fi acordat până la maximul procentului reglementat, cu condiția ca împreună să nu depășească 30% din salariul de bază, fapt care este posibil prin reducerea unuia sau mai multor sporuri, astfel încât totalul să se încadreze în acest prag.

În acest sens, la nivelul Ministerului Public s-a hotărât acordarea sporului de 10% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de 5% pentru confidențialitate și 15% pentru condiții grele, vătămătoare sau periculoase.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1271/2018 au fost stabilite pentru reclamant, procuror șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, începând cu data de 01.06.2018, drepturile salariale cuvenite, în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, ca urmare a trecerii într-o nouă vechime în funcție și gradație, respectiv: indemnizație de încadrare de 22.898 RON (corespunzătoare unei vechimi în funcție de peste 20 ani și gradației 5); un cuantum de 3.005 RON al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate; un spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat.

Prin cererea de chemare în judecată respinsă prin sentința recurată, reclamantul a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicarea unui spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% și a unui spor pentru păstrarea confidențialității de 5%, calculate la indemnizația de încadrare, conform dispozițiilor art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Legea-cadru nr. 153/2017, în temeiul căreia a fost emis ordinul contestat, are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, potrivit art. 1 alin. (1), și prevede imperativ, prin art. 1 alin. (3), faptul că, începând cu data intrării sale în vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege.

În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, art. 38 cuprinde dispoziții prin care se determină condițiile de aplicare în timp a legii, prin alin. (1) al acestui articol fiind instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele sunt prevăzute de alin. (2)-(6). Prima etapă, reglementată prin art. 38 alin. (2) lit. a) din lege, privește perioada 1 iulie 2017 - 31 decembrie 2017. Pentru această perioadă, se mențin în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu derogările expres prevăzute de legiuitor. A doua etapă, reglementată prin art. 38 alin. (3) lit. a) din lege, privește anul 2018, începând cu luna ianuarie 2018. Pentru acest an, se prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, majorate cu 25%, față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a se depăși limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu derogările expres prevăzute de legiuitor. Prin dispozițiile art. 38 alin. (6) din lege s-a stabilit că, în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit acestei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Ordinul contestat în cauză a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora "cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții", art. 39 alin. (1), care prevăd că "Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată", art. 4 din Anexa V, Cap. VIII, care prevăd că "(1) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat. (2) Condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens".

Potrivit definiției prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 153/2017, sporul reprezintă "un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile legii, pentru fiecare categorie de personal". Noțiunea de "cuantum" are, în cuprinsul dispozițiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, un caracter tehnic, asigurând aplicarea etapizată a legii.

Instanța de fond a constatat că indemnizația de încadrare brută lunară a reclamantului nu a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022, astfel că acestuia i-a fost în mod corect aplicat art. 38 alin. (3) din Legea - cadru nr. 153/2017, raportat la art. 39 alin. (1) din același act normativ, prin lege fiind prevăzut doar un drept la o creștere salarială de 25%, nu și o obligație a ordonatorului de credite de reindividualizare a sporurilor în discuție la nivel maxim, în cazul în care este atins nivelul indemnizației stabilite de Legea-cadru pentru anul 2022 urmând a fi aplicate dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Dispozițiile art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017, invocate de recurent, prevăd că "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul DirecțieiNaționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare".

Capitolul VIII din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" și prevede, la art. 4 și 5, sporurile de care beneficiază anumite categorii din acest personal, pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru păstrarea confidențialității, precum și cuantumurile acestora, de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat, de până la 25%, respectiv de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare.

Dispozițiile art. 5 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu prevăd, însă, dreptul la acordarea celor două sporuri într-un cuantum fix, de 25% și 5%, ci dreptul la acordarea celor două sporuri într-un cuantum de "până la 25%", respectiv "până la 5%", aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare, revenind ordonatorului de credite să stabilească nivelul celor două sporuri. Potrivit art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017, "Limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. 1 - VIII".

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 517/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1324 din 31 decembrie 2020, a observat că, în viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă, în acest sens art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilind că "limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. I-VIII". Ca atare, a constatat că "(...) stabilirea cuantumului concret al sporurilor și al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu. O asemenea soluție legislativă ține de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a fi contrară art. 4 și 16 din Constituție și nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării".

Mai mult, dispozițiile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie o limitare, prin regula potrivit căreia "(1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz".

Raportat la aceste dispoziții, în mod corect a reținut instanța de fond, din interpretarea coroborată a textelor de lege, pe de o parte, că din acestea nu rezultă că suma sporurilor cuvenite ca drept ar fi de 45% (25%+15%+5%), în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizație, ci o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte, iar pe de altă parte, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite. A constatat în mod întemeiat că stabilirea drepturilor salariale s-a efectuat de ordonatorul de credite cu respectarea principiilor legalității, transparenței și ierarhizării, fiind aplicate normele juridice, avute în vedere funcția, gradul profesional, vechimea în funcție și gradație proprii reclamantului, iar în ceea ce privește nediscriminarea și egalitatea în drepturi, că nu s-a demonstrat ipoteza că pârâtul ar fi stabilit un alt drept salarial cuvenit unui magistrat aflat în aceeași situație de funcție, grad profesional, vechime în funcție și gradație cu reclamantul.

Dispozițiile legale nu prevăd necondiționat dreptul la acordarea sporurilor la nivelul lor maxim, nivelul fiind determinat în raport cu încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în lege și, totodată, având în vedere interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea Constituțională a subliniat, prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 din 9 august 2019, că limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi, prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază, statul având deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, legiuitorul fiind în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula, iar prin Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 26 din 15 ianuarie 2020, a precizat că "(...) regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări".

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.