ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4417/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.08.2016, reclamanții A., consilier juridic, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, au formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții: Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, solicitând instanței ca pe baza probelor administrate prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

• anularea Ordinului nr. 247 din data de 30 ianuarie 2018 emis de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Cabinet Procuror General;

• obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - ordonator principal de credite, să emită un nou ordin de salarizare începând cu data de 01.0.12018, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

• obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariate ca urmare a emiterii noului ordin de salarizare, începând cu data de 1.01.2018, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă, de la data scadenței fiecărui venit net până la data plății efective.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5387 din 17 decembrie 2018, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, obligând pârâtul PÎCCJ la emiterea în favoarea reclamanților a unui nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 1.01.2018, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 463,50 RON.

Deopotrivă, a obligat pârâții să recalculeze drepturile salariale efect al ordinului instituit spre emitere în sarcina PÎCCJ și să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective, respingând în rest cererea, ca nefondată.

Recursurile exercitate

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., cât și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

În motivarea căii de atac, recurenții - reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N., încadrând criticile lor în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.

Au susținut în esență recurenții - reclamanți că, în ceea ce privește sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității trebuie menționat că sumele aferente acestor sporuri nu au fost stabilite în mod separat, ci cumulat.

Din analiza sumelor reprezentând cele două sporuri se constată că au fost acordate, calculate procentual, în mod diferențiat pentru fiecare dintre procurori și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Astfel, prin ordinul arătat mai sus au fost încălcate mai multe principii stabilite prin dispozițiile art. 6 din Legea nr. 153/2017 respectiv:

- principiul legalității, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice de forța legii, cu excepția hotărârilor prevăzute la art. 11 alin. (1), conform principiilor enunțate de art. 120 din Constituția României, republicată, dar cu încadrare între limitele minime și maxime prevăzute prin prezenta lege;

- principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilității salariale pentru personalul din sectorul bugetar;

Cu privire la aceste două principii, având în vedere sumele prevăzute în Anexele ordinului nr. 247 din 30.01.2018, se observă că nu se pot stabili cuantumurile în care au fost acordate fiecare dintre cele două sporuri, respectiv, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității.

- principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție;

- principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală;

Deși toți procurorii și personalul de specialitate-juridică asimilat judecătorilor și procurorilor își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cele două sporuri au fost acordate în mod diferențiat, procentele fiind cuprinse între 13% și 17%.

- principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate.

Prin ordinul contestat, sporurile pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și cel pentru păstrarea confidențialității, nu au fost calculate la indemnizația de încadrare așa cum prevăd dispozițiile art. 5 de mai sus, ci sub formă de cuantum.

Această noțiune de cuantum a apărut prima data în salarizarea personalului din sistemul justiției - în prima lege de salarizare unitara - Legea nr. 330/2009.

Ulterior, prin cea de-a doua lege de salarizare unitară - Legea nr. 284/2010 prin care se abrogă Legea nr. 330/2009, nu se mai prevede noțiunea de cuantum, ci un spor de până la 25% pentru risc și un spor de până la 5% pentru confidențialitate aplicate la indemnizația de încadrare, respectiv salariul de bază.

Aceeași formulare juridică este și în Legea nr. 153/2017 - noua lege de salarizare unitară, care abrogă Legea nr. 284/2010. Din anexa la ordin se constată că procentul de 15% cuantum spor condiții deosebite de muncă este calculat corect la indemnizația de încadrare.

Susțin recurenții că, în cazul tuturor reclamanților, dacă înmulțim procentul de 15% spor condiții la indemnizația de încadrare, rezultă suma corectă stabilită în dreptul fiecăruia, însă, dacă la indemnizația de încadrare a fiecăruia se aplică procentul cumulat de 30% (25% pentru risc și 5% pentru confidențialitate) = nu rezultă suma corectă, ci o sumă mult mai mică sub formă de cuantum.

Cu titlu de concluzii scrise, recurenții anexează și Ordinul nr. 1153 din 25.06.2018 emis de P.I.C.C.J., prin care se acordă începând cu data de 14 mai 2018 procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul P.C.A. Iași, un spor de 15% pentru condiții de muncă grele., vătămătoare sau periculoase, din indemnizația de încadrare.

Susțin că, prin acest ordin s-a înlocuit noțiunea de cuantum spor condiții cu cea de spor condiții, în acord cu dispozițiile din Anexa V - Cap. VIII, art. 4 alin. (1), din Legea nr. 153/2017.

În concluzie, pentru argumentele din prezenta cerere de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civilă nr. 5386 din 17.12.2018, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, respectiv:

• calcularea în conformitate cu dispozițiile legale sus arătate, a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare și nu sub formă de cuantum, începând cu 1.01.2018.

Prin recursul comun promovat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, aceștia au solicitat admiterea recursului, pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea în parte a sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Susțin, în esență, recurenții - pârâți că prima instanță a ignorat dispozițiile Deciziei nr. 25 din 14.11.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 916 din 22.12.2011.

Prin această decizie, instanța supremă a statuat că "Dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 10/2007 ... se interpretează în sensul că nu se aplică și magistraților".

Susțin astfel recurenții-pârâți că, în mod greșit, instanța de fond a acordat reclamanților valoarea de referință sectorială determinată prin raportare la majorările salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 3/2006 și art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

Aceasta, deoarece reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, în această ultimă categorie fiind încadrați, potrivit pct. 11 - 13 din Anexa nr. II a Legii nr. 154/1998, procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții acestuia.

Acordarea majorărilor în discuție numai anumitor categorii profesionale a reprezentat opțiunea legiuitorului, și nu o formă de discriminare.

În conformitate cu art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat Ia același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcției grad treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Potrivit art. 3

1

alin. (1

3

) din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2016, " ... în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili ta nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate".

Or, la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, nivelul maxim al indemnizațiilor de încadrare aflate în plată nu cuprindea și majorările salariale prevăzute de O.G. nr. 3/2006 și O.G. nr. 10/2007.

O.G. nr. 13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008, abrogată prin art. 48 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, de asemenea abrogată, prevedea, la art. 1 alin. (1) și (2), următoarele:

"art. 1) (1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007. (2) începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectoriale este de 2% față de valoarea din luna septembrie 2008".

La art. 2 din același act normativ se prevedea:

"(1) Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele nr. Ic, 2c și 3c la Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 4% față de nivelul din luna decembrie 2007. (2) începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectoriale este de 4,5% față de valoarea din luna septembrie 2008".

Așadar, reclamanții solicită creșteri salariale de care a beneficiat doar personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, în cursul anului 2008, în referire însă la drepturi salariale recalculate, începând cu 9.04.2015, la nivelul ordonatorilor de credite din sistemul justiției.

Prin Ordinul nr. 897 din 22.05.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale procurorilor din cadrul acestui parchet, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul parchetelor, pentru perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioadele 1.12.2015 - 31.07.2016, 1.08.2016 - 30.09.2016 și 1.10.2016 - 31.12.2017, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.

La emiterea actului administrativ s-a avut în vedere că președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost obligat, prin sentința civilă nr. 1961 din 10.10.2017, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă, "la recalcularea indemnizației lunare a reclamanților prin includerea în cuantumul indemnizației brute de încadrare stabilite prin ordinul nr. 350 din 28.11.2016 și ordinul nr. 33 din 31.01.2017 emise de către pârâtă (prin care s-a stabilit valoarea de referință sectorială de 405 RON) a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 10% ... la plata . . . . . . . . . . diferențelor bănești corespunzătoare, cuvenite reclamanților, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cuvenite potrivit pct. 1 pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acțiunii (17.07.2017), diferențiat până la 1 decembrie 2015 și după 1 decembrie2015, dar și pentru viitor ...".

Tribunalul Dâmbovița a apreciat că, în măsura în care, ca efect al aplicării Legii nr. 330/2009 și/sau Legii nr. 284/2010, în cazul unei autorități sau instituții publice, doi angajați care își desfășoară activitatea în aceleași condiții au ajuns să fie salarizați în mod diferit, acela care beneficiază de un cuantum al salariului de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivelul maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim, ca efect al art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015.

În executarea hotărârii judecătorești definitive, președintele înaltei Curți de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 75 din 15.03.2018, procedându-se concomitent, în spiritul principiului consacrat de art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, la alinierea drepturilor salariale cuvenite întregului personal din categoriile menționate în hotărâre, diferențiat pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, și anume judecători, magistrați-asistenți, personal auxiliar de specialitate și personal conex din cadrul instanței supreme, pentru intervalele 9.04.2015 - 30.11.2015 și 1.12.2015 - 31.12.2017.

Ulterior, a fost emis Ordinul nr. 76 din 15.03.2018 al președintelui înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit salarizarea personalului din cadrul instanței supreme - judecători, magistrați-asistenți, personal auxiliar de specialitate și personal conex - conform dispozițiilor Legii nr. 153/2017, începând cu 1.01.2018, modificându-se în mod corespunzător drepturile salariale stabilite în anul 2018 pentru aceste categorii de personal.

În consecință, susțin recurenții pârâți că, prin Ordinul nr. 906 din 24.05.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anexele 1 - 15 ale Ordinului nr. 247 din 30.01.2018 au fost înlocuite cu noi anexe. Prin Ordinul nr. 907 din 24.05.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție au fost stabilite drepturile salariale începând cu 1.05.2018.

Ordinele anterior menționate sunt acte administrative cu caracter individual, legale și temeinice, emise în aplicarea reglementărilor referitoare Ia salarizarea personalului din cadrul Ministerului Public. Reprezintă acte administrative emise în vederea executării în concret a legii, subsecvente acesteia. Prin aceste ordine s-a organizat executarea și au fost realizate dispozițiile legii. Autoritatea publică emitentă nu poate ignora legea, a cărei organizare și executare în concret trebuie să o realizeze. Cu alte cuvinte, între actul administrativ și lege există în mod necesar un raport de subordonare.

Ulterior adoptării și publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15.12.2016, ordonatorii de credite din sistemul justiției au procedat la recalcularea indemnizațiilor brute lunare și a sporurilor la nivelul maxim stabilit pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție," dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, începând cu 9.04.2015.

Susțin recurenții - pârâți că, tocmai de aceea, egalizarea drepturilor salariale, diferențiată pe categorii profesionale, grad/treapta, vechime în funcție, nivel de instanță/parchet etc, nu poate viza o dată anterioară celei de 9.04.2015, dată de la care s-a procedat la recalcularea drepturilor salariale ale personalului din familia ocupaționala "Justiție", prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON.

Începând cu 1.12.2015, salarizarea s-a făcut prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, așa cum rezultă din Ordinul nr. 897/2018 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Ordinul nr. 897 din 22.05.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit că:

• în perioada 9.04.2015 - 30.11.2015, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 421,36 RON; stabilirea diferențelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 44,3%, ceea ce reprezintă creșterea V.R.S. de la 291,98 RON la 421,36 RON;

• în perioada 1.12.2015 - 31.07.2016, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON; stabilirea diferențelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 44,3%, ceea ce reprezintă creșterea V.R.S. de la 321,18 RON la 421,36 RON;

• în perioada 1.08.2016 - 30.09.2016, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON; stabilirea diferențelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 21,4%, ceea ce reprezintă creșterea V.R.S. de la 381,82 RON la 463,5 RON;

• în perioada 1.10.2016 - 31.12.2017, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul acestor parchete, se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON; stabilirea diferențelor ce se cuvin s-a făcut prin majorarea drepturilor salariale de care au beneficiat în această perioadă cu 4%, ceea ce reprezintă creșterea V.R.S. de la 445,5 RON la 463,51ei.

Temeiul legal al stabilirii drepturilor salariale sus-menționate constituie art. 1 alin. (51) și art. 5 alin. (1), (1

1

) și V - din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 71/2015, art. 31 alin. (1), (3) și (8) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016,prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, art. 11 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 și art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare.

Apărările formulate în cauză

Niciuna din părți nu a formulat întâmpinare, în cadrul căreia să expună apărările sale împotriva recursului promovat de partea adversă.

Procedura de soluționare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 20 iunie 2019 s-a fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 5 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin prisma motivului de casare de ordine publică invocat din oficiu, conform art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., constată că recursurile sunt fondate, însă pentru motivele arătate în continuare.

Argumentele de fapt și de drept relevante

În primul rând se reține că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, prin care se supune instanței ierarhic superioare, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazurile prevăzute de lege, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., motiv de recurs invocat din oficiu, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 din C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

Înalta Curte constată că, în raport de modul de configurare a acțiunii, astfel cum a fost avut în vedere de prima instanță, soluția pronunțată nu poate fi menținută.

Instanța de control judiciar reține că hotărârea atacată reflectă o abordare greșită a cauzei, așa încât controlul judiciar urmează să fie exercitat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat din oficiu, conform art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Potrivit principiului disponibilității consacrat în art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (6) din din C. proc. civ., "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Remarcă astfel instanța de control judiciar că, deși prin petitul cererii de chemare în judecată reclamanții au solicitat anularea Ordinului nr. 247 din 30 ianuarie 2018 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Cabinet Procuror General, obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită un nou ordin de salarizare începând cu data de 1.01.2018, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale ca urmare a emiterii noului ordin de salarizare, începând cu data de 1.01.2018, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă, de la data scadenței fiecărui venit net până la data plății efective, în dezvoltarea motivelor ce au fundamentat cererea lor, reclamanții au solicitat la fila x din cererea de chemare în judecată, " emiterea unui nou ordin de salarizare a procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași care să cuprindă indemnizația brută lunară stabilită prin Ordinul nr. 332 din 27.01.2017 (cu o valoare de referință sectorială de 405 RON) prin includerea procentului de 4 % prevăzut de O.G. nr. 13/2008, la care să se adauge procentul de 10 % prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS (405 RON + 4%) x 10 % și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017."

Formulând critici la adresa Ordinului nr. x/30.01.2018 reclamanții au susținut că, în ceea ce privește sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității, sumele aferente acestor sporuri nu au fost stabilite în mod separat, ci cumulat.

Având în vedere această conduită a reclamanților, care, în cadrul criticilor formulate au modificat întru-câtva petitul cererii de chemare în judecată, se impunea ca instanța de fond, având în vedere rolul judecătorului în aflarea adevărului, să lămurească obiectul cererii și întinderea pretențiilor reclamanților.

Fără a proceda astfel, instanța de fond, în soluționarea acțiunii reclamanților, a pronunțat următoarea soluție:

"Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Obligă pârâtul PÎCCJ la emiterea în favoarea reclamanților a unui nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 1.01.2018, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 463,50 RON.

Obligă pârâții să recalculeze drepturile salariale efect al ordinului instituit spre emitere în sarcina PÎCCJ și să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

Respinge în rest cererea ca nefondată.".

Instanța de control judiciar constată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe motivele legate de modul de stabilire a cuantumului sporurilor, ceea ce înseamnă că aceasta nu a stăruit prin toate mijloacele legale în vederea lămuririi cadrului procesual sub aspectul obiectului cererii și implicit stabilirii situației de fapt, nesocotind astfel dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorilor, aceasta luând în considerare și o altă valoare de referință sectorială decât cea solicitată de reclamanți.

Este adevărat că valoarea de referință sectorială de 463,50 RON, avută în vedere de instanță, a fost solicitată de reclamanți prin Concluziile Scrise depuse de aceștia la data de 14.12.2018, în termenul de amânare a pronunțării ce a avut loc la data de 17.12.2018, fiind depuse, deci, după închiderea dezbaterilor, însă instanța nu putea să țină cont de această solicitare, având caracterul unei cereri precizatoare/modificatoare, ce ar fi trebuit depusă înainte de închiderea dezbaterilor, pentru a fi pusă în discuția părților, în vederea respectării principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, prevăzute de art. 13 și 14 din C. proc. civ.

Instanța de control judiciar are în vedere dispozițiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., ce prevăd că " 3) după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă".

Așadar, în condițiile în care reclamanții au criticat Ordinul nr. 247 din data de 30 ianuarie 2018 și pe considerentul că sumele aferente sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporului pentru păstrarea confidențialității au fost stabilite cumulat, nu separat, iar prin dezlegarea dată procesului în cadrul hotărârii ce face obiectul prezentei cercetări judecătorești, instanța de fond a dispus obligarea la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 463,50 RON (la fila x din acțiune fiind solicită o valoare de referință sectorială de (405 RON + 4%) x 10%), Înalta Curte constată că judecătorul fondului nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut.

Se constată, așadar, că prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. "

Procedând la judecata cauzei în circumstanțele expuse, fără ca împrejurări de fapt și de drept esențiale să fie lămurite, prima instanță nu a cercetat, de fapt, fondul cauzei, motiv pentru care soluția pe care Înalta Curte este chemată să o pronunțe nu poate fi decât casarea cu trimitere spre rejudecare, asigurându-se astfel părților toate garanțiile procesuale pe care judecata cauzei în primă instanță le oferă, precum și dublul grad de jurisdicție instituit de lege în materia contenciosului administrativ.

Soluția casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție.

Este firesc ca instanța de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cererii de chemare în judecată, ceea ce presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului.

Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la dispoziție doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestația în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de C. proc. civ.

În concluzie, constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat din oficiu și, în raport cu soluția preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenți, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea fiind circumscrise fondului cauzei și urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, constatând că în mod greșit și nelegal a soluționat cauza Curtea de apel, fără a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 497 și art. 480 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să lămurească obiectul cererii de chemare în judecată și ulterior să analizeze acțiunea reclamanților în raport de temeiurile legale invocate, să valorifice toate apărările și susținerile părților și toate înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți, în vederea asigurării accesului acestora la dublul grad de jurisdicție, inclusiv cele expuse în cadrul motivelor de recurs, urmând a se avea în vedere și posibilitatea stabilirii salarizării în raport de valoarea de referință sectorială, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N. și de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Sentinței civile nr. 5386 din 17 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM