ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2148/2021

Ședința publică din data de 01 aprilie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, au solicitat:

- obligarea pârâtului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - ordonator principal de credite, să emită ordine de salarizare cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și a dispozițiilor O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09 aprilie 2015 și până la data de 01 octombrie 2016;

- obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială de 405 RON și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă, de la data scadenței fiecărui venit net până la data plății efective;

- obligarea pârâților să recalculeze pentru fiecare reclamant, retroactiv de la 01 decembrie 2015 majorarea cu 10 % prevăzută de art. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 35/2015, respectiv art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, pe baza indemnizației lunare de încadrare recalculate potrivit punctelor de mai sus și plata diferențelor salariate rezultate până la aplicarea efectivă a majorării cu 10%.

Prin sentința civilă nr. 2039 din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, ca neîntemeiată.

- a admis acțiunea și a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să emită pentru toți reclamanții Ordine de salarizare începând cu data de 09 aprilie 2015 potrivit dispozițiile art. 1 alin. (5) indice 1 și art. 5 alin. (1) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2015, respectiv potrivit dispozițiilor art. 3 indice 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 cu referire la dispozițiile Legii nr. 293/2015, în sensul stabilirii drepturilor salariale prin aplicarea în mod corespunzător a salariului de bază, a procentelor, a claselor de salarizare și a sporurilor care fac parte potrivit legii din salariul brut lunar, la nivelul maxim prevăzut de lege pentru funcții similare, pentru aceleași condiții de studii, vechime și condiții de muncă, prin raportare la valoarea de referință sectorială 405 aflată în plată în cadrul familiei ocupaționale "justiție" începând cu data de 09 aprilie 2015 până la data de 01 decembrie 2015 și, respectiv 445,5, ulterior acestei date;

- a obligat pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași să plătească fiecăruia dintre reclamanți, pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a drepturilor prin emiterea noului Ordin de salarizare a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile nr. 2039 din 27 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în nume propriu și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

3.1. Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a susținut, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1) și alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și fără a se ține cont de Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

A susținut recurentul că, prin admiterea acțiunii, instanța de fond a încălcat și principiul neretroactivității legii, pentru că data la care se acordă drepturile salariale pretinse prin cererea de chemare în judecată se raportează la Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale. Solicitarea acordării drepturilor începând cu data de 09 aprilie 2015 este vădit neîntemeiată, de vreme ce la acea dată nu exista un salariu la care să te raportezi, acesta fiind statuat prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curții Constituționale.

3.2. Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în nume propriu și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a declarat recurs, fără să indice un temei de drept, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

Recurenții-pârâți au susținut că recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința recurată. Astfel, prin Ordinul nr. 897 din 22 mai 2018, emis de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a decis stabilirea drepturilor salariale ale intimaților-reclamanți prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 decembrie 2018, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursurilor, învederând că s-au emis ordine de salarizare pentru perioadele menționate în sentința recurată, dar nu li s-au achitat diferențele salariale cuvenite, actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânzile penalizatoare până la plata efectivă a acestor drepturi.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurentul-pârât Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 897 din 22 mai 2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamanților, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09 aprilie 2015.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursurilor, având în vedere că recurenții - pârâți, ulterior pronunțării sentinței recurate, și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor și va respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în nume propriu și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, ca lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursurilor, invocată din oficiu.

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași în nume propriu și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței civile nr. 2039 din 27 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2021.