ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată la data de 07.09.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui:
obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 1485/C din 24.05.2017, respectiv art. 2 din O.M.J. nr. 4680/C și emiterea dispoziției de salarizare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.05.2015, ținând seama, de la 01.12.2015, și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care I-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2173 din 8 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Iași și a respins cererea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vaslui; a dispus anularea în parte, în privința reclamantelor, a Ordinului Ministrului Justiției nr. 4680/C/12.12.2016 și a Ordinului Ministrului Justiției nr. 1485/24.05.2017; a obligat pe pârâtul Ministerul Justiției să emită, pentru fiecare reclamantă, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON; a obligat pe pârâtul Ministerul Justiției să emită, pentru fiecare reclamantă, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 și până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015; a obligat pe pârâtul Tribunalul Vaslui să plătească reclamantelor diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 09.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
Cererile de recurs
3.1. Împotriva sentinței civile nr. 2173 din 8 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Tribunalul Vaslui, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantelor ca rămasă fără obiect.
În motivarea recursului arată că prin Ordinul nr. 2066/C/2018 emis de Ministrul Justiției s-a dispus ca în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, valori ce includ valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 4 % începând cu data de 09.04.2015 și cu 10 % începând cu data de 01.12.2015, solicitată prin prezenta acțiune.
În ceea ce privește dobânda legală penalizatoare solicitată, arată că potrivit art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 90/2017 se acordă dobânda legală remuneratorie.
3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate în sensul respingerea acțiunii reclamantelor ca rămasă fără obiect.
În motivarea recursului arată că acțiunea reclamantelor a rămas fără obiect în raport cu emiterea de către Ministrul Justiției a Ordinului nr. 2066/C/2018.
Apărările formulate
Recurentul-pârât Tribunalul Vaslui a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea recursurilor și respingerea acțiunii reclamantelor ca rămasă fără obiect.
Intimata-pârâtă Curtea de Apel Iași a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea recursurilor.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamantele A. și B. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui:
obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 1485/C din 24.05.2017, respectiv art. 2 din O.M.J. nr. 4680/C și emiterea dispoziției de salarizare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.05.2015, ținând seama, de la 01.12.2015, și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă dacă persoanele își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care I-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
În raport cu susținerile părților și cu probele administrate la dosar, Înalta Curte reține că la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 .
Prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.
La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.
Înalta Curte constată că prin ordinul menționat s-a dispus recalcularea indemnizației intimatelor-reclamante prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.
Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimatelor și a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, acțiunea reclamantelor a rămas fără obiect.
De asemenea, în aplicarea dispozițiilor Ordinului ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 s-a emis de către Ministerul Justiției Ordinul nr. 94/C/2019, care le vizează în mod expres pe cele două reclamante, conform Anexei nr. 8 la acest ordin, depusă în copie la dosar recurs.
Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Tribunalul Vaslui și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2173 din 8 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Tribunalul Vaslui și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2173 din 8 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal .
Casează sentința recurată și, rejudecând:
Respinge cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 21 ianuarie 2021.