ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea formulată, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul București, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea în parte a Ordinului nr. 4680/C din 21.12.2016 prin care s-a dispus emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale a judecătorilor din cadrul Judecătoriilor, Tribunalelor, Tribunalelor specializate, Curților de Apel și a asistenților judiciari, respectiv art. 2 din O.M.J nr. 4680/C și emiterea dispoziției de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON. începând cu data de 9 aprilie 2015; repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective; obligarea pârâților la plata majorării de 10% față de nivelul indemnizației brute de încadrare aferente lunii noiembrie 2015, prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015 la zi, actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective; obligarea pârâților, Ministerul Justiției în sensul de a aloca sumele necesare, iar Curtea de Apel București și Tribunalul București, să-i plătească, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare gradație, vechime în funcție, care să includă, cumulat: drepturile reprezentând creșteri salariale de 18%, începând cu 01.01.2007 până la data de 19.04.2015, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 10/2007 și aflate în plată, de care se bucură în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție; drepturile reprezentând creșteri salariale de 7%, începând cu 01.01.2007 până la data de 19.04.2015, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% și 5%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care se bucură, în prezent, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție; dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind drepturile salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere și Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 496 din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta A., judecător în cadrul Curții de Apel București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul București, a admis în parte capătul de cerere în pretenții începând cu data de 09.04.2015 și a obligat pârâții Tribunalul București și Curtea de Apel București, proporțional cu perioada lucrată, la plata diferențelor bănești rezultate din recalcularea indemnizației de încadrare a reclamantei prin utilizarea unei valori de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 și 445,5 RON începând cu data de 01.12.2015 până la data de 01.07.2018, sume ce vor fi actualizate și cu dobânda legală până la data plății efective. A respins în rest cererea în pretenții, ca fiind nefondată.

1.3 Calea de atac exercitată

Recurentul-pârât Tribunalul București și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a pretențiilor formulate de reclamantă în ceea ce-l privește.

A arătat recurentul, în esență, că este o instituție care este finanțată integral de la bugetul de stat, pentru care Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, acesta punând la dispoziția instanțelor fondurile necesare desfășurării activității.

Mai mult, Ministerul Justiției are și atribuții în emiterea ordinelor privind încadrarea judecătorilor și stabilirea drepturilor salariale ale acestora, Tribunalul București, în lipsa ordinelor emise de minister, neavând posibilitatea legală de a acorda drepturile bănești în condițiile stabilite de instanță.

Obligația instituită în sarcina sa este subsecventă celei stabilite în sarcina Ministerului Justiției, astfel că există posibilitatea ca, deși va dori să pună în executare dispozițiile instanței, să nu poată efectiv proceda la îndeplinirea obligațiilor ca urmare a întârzierii în emiterea noului ordin și a deschiderii de credite bugetare, acte care se dispun de ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiției, și de ordonatorul secundar de credite, Curtea de Apel București.

De asemenea, prin Ordinul MJ nr. 2066/C/24.05.2018, s-a stabilit că plata drepturilor salariale stabilite prin raportare la VRS stabilite pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018 se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției, fapt care reiterează imposibilitatea sa de a efectua vreo plata în lipsa unor fonduri repartizate pentru achitarea diferențelor salariale.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Tribunalul București este nefondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte constată că salarizarea magistraților, ca de altfel a întregului personal bugetar, s-a realizat în conformitate cu Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, ulterior executivul și legislativul intervenind succesiv pentru înlăturarea diferențelor salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, sens în care au fost adoptate O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 (în vigoare de la data de 09.04.2015) privind salarizarea în anul 2015 și O.U.G. nr. 57/2015 modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2016.

Pornind de la dispozițiile art. 5 alin. (1)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, art. 1 alin. (5)

1

din Legea nr. 71/2015 și art. 3

1

din O.U.G. nr. 57/2015 așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016 și interpretându-le coroborat, instanța de control judiciar constată că judecătorii care primesc indemnizațiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivelul maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau specialitate, după caz, vor fi salarizați la nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective dacă își desfășoară activitatea în același condiții.

Având în vedere cele menționate anterior, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul oficial nr. 1029/21.12.2016, se apreciază că, în mod corect s-a reținut că, indemnizația de încadrare pentru intimata-reclamantă trebuie stabilită, începând cu data de 09.04.2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaționale justiției, respectiv 405 RON, până la data de 30.11.2015, și 445,50 RON începând cu data de 01.12.2015 până la data de 01.07.2018.

Criticile recurentului referitoare la cererea de plată a despăgubirilor, sunt neîntemeiate, întrucât corect s-a reținut că, prin omisiunea pârâților Curtea de Apel București și Tribunalul București de a emite dispoziții de salarizare cu indemnizația de încadrare raportată la o valoare sectorială de 405 RON, respectiv 443,50 RON, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamantei în sensul art. 1531 din C. civ. din anul 2009, fiind îndeplinite condițiile răspunderii pârâților pentru acest prejudiciu.

Pe de altă parte, judecătorul fondului corect a apreciat că este întemeiată cererea reclamantei de actualizare a sumei astfel stabilite ca despăgubire, cu indicele de inflație, precum și cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale penalizatoare, în considerarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014 din data de 17.02.2014 - completul pentru judecarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale, iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul, ambele fiind o expresie a principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de acesta, potrivit art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1535 alin. (1) din C. civ. din anul 2009.

În continuare criticile recurentului-pârât referitoare la solicitarea intimatei-reclamante de obligare a pârâților la plata majorării de 10% față de nivelul indemnizației brute de încadrare aferente lunii noiembrie 2015, prevăzută de Legea nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015 la zi, actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective, nu pot fi reținute.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, au constatat că începând cu data de 01.01.2010 salarizarea magistraților s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009, fără a fi avute în vedere majorările acordate conform O.G. nr. 10/2007 și O.G. nr. 3/2006 prin hotărâri judecătorești, în condițiile în care intimat-reclamantă nu deține o astfel a hotărâre distinctă, de unde concluzia că nu există un temei legal pentru acordarea acestor sporuri în cazul său. În acest sens este relevantă și Decizia nr. 25/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, în cadrul unui recurs în interesul legii privitor la solicitarea magistraților de a beneficia de creșterile salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, a statuat cu valoare de lege că aceștia nu pot beneficia de drepturile prevăzute de acest act normativ deoarece nu se încadrează în situația personalului contractual din sectorul bugetar, anume prevăzut de art. 1 din acest act normativ.

Prin urmare, toate criticile recurentului sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Tribunalul București împotriva sentinței nr. 496 din 1 noiembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.