ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 10 februarie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 28.04.2017, sub numărul x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii:
- obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 până la data de 30.10.2016 (ce se va majora cu 10% începând de la 01.10.2015, potrivit Legii nr. 293/2015);
- obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 si a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015) și venitul efectiv plătit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON, respectiv de 347 RON începând de la 01.08.2016), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 3638 din 11 octombrie 2017, Curtea de Apel București – secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal:
- a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii;
- a obligat pârâtul să emită reclamantului o decizie de salarizare: producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015- 30.10.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON.
- a obligat pârâtul la plata către reclamant a diferențelor salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății.
Prin încheierea din 30.05.2018, Curtea de Apel București a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinței nr. 3638 din 11 octombrie 2017 în ceea ce privește sediul pârâtei.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței nr. 3638 din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.
Într-o primă critică, pârâtul a arătat că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, atât în ceea ce privește data de la care s-a dispus acordarea valorii de referință sectoriale, cât și cuantumul acesteia.
Astfel, s-a arătat că pârâtul a procedat la recalcularea drepturilor salariale prin raportarea la valoarea de referință sectorială maximă în plată, începând cu data de 1 august 2016, având în vedere că Decizia CCR vizează dispozițiile art. 3
1
alin. (1
2
) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 43/2016, dispoziții care prevăd egalizarea salariilor în cadrul aceleiași familii ocupaționale, începând cu data de 1 august 2016.
În esență, s-a arătat că decizia CCR putea fi aplicată numai după data de 1 august 2016, astfel încât nu există temei pentru pârât să procedeze la recalcularea sumelor datorate reclamantului, anterior datei menționate.
De altfel, și prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, drepturile salariate ale judecătorilor au fost stabilite, începând cu data de 1 august 2016, în funcție de o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, rezultată din majorarea valorii de referință sectoriale de 347 de RON cu un procent de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015.
O a doua critică vizează valoarea de referință sectorială stabilită de instanța de fond pentru recalcularea sumelor datorate de pârât.
S-a arătat că, în prezent, în urma deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, ordonatorii din sistemul justiției au stabilit că valoarea de referință sectorială aplicabilă de la 01.10.2016 este de 405 RON.
La nivelul Consiliului Superior al Magistraturii s-a procedat la stabilirea drepturilor salariale pentru personalul instituției, începând de la data de 1 august 2016, în funcție de o valoare sectorială de 347,10 RON, la care s-a adăugat procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015. Valoarea sectorială de 405 RON a rezultat după data de 01.10.2016, astfel încât la stabilirea drepturilor salariale în această modalitate s-au avut în vedere considerentele deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, astfel încât acestea puteau fi aplicate numai după publicarea hotărârii instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial al României.
Prin Ordinul nr. 283/25.10.2016 al Președintelui ÎCCJ, s-a stabilit că începând cu data de de 01.10.2016, judecătorii și magistrații-asistenți, menționați în anexa 1 la ordin, vor fi salarizați la nivelul maxim aflat în plată la nivelul instanței supreme, pentru aceeași funcție, grad, vechime în muncă și în funcție, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Instanța de fond a admis în mod nelegal cererea reclamantului de acordare a valorii de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, câtă vreme s-a decis la nivelul tuturor ordonatorilor de credite că nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaționale "justiție" calculat în raport de o valoare de referință sectorială de 405 RON este aplicabil de la 01.10.2016.
Prin adresele nr. x din 21.12.2016 și 29.12.2016, instanța supremă a comunicat CSM că valoarea de referință sectorială în funcție de care se calculează salariul de bază/indemnizația de încadrare în plată, la nivelul ÎCCJ pentru toți judecătorii aflați în funcție este de 405 RON și nu include majorarea de 10% acordată prin Legea nr. 293/2015.
Valoarea sectorială de referință în plată a fost de 347 RON pentru familia ocupațională "justiție" până la data de 30 septembrie 2016, astfel încât nu se putea aplica un alt coeficient pentru o perioadă anterioară acestei date.
De asemenea, nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție", calculat în raport de o valoare de referință sectorială de 405 RON, este aplicabil de la 01.10.2016, iar nu anterior.
În aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a stabilit în sarcina pârâtului obligarea la emiterea unei decizii de salarizare prin raportare la o valoare de referintă sectorială de 405 RON, pe perioada 09.04.2015-30.11.2015 și prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445.5 RON, pe perioada 0.12.2015- 30.10.2016, întrucât nu poate fi acceptat ca o dispoziție reparatorie, cum sunt dispozițiile ce au făcut obiectul Deciziei Curții Constituționale, să fie interpretată în sensul în care conduce, chiar prin aplicarea ei, la o situație favorabilă intimatului-reclamant, prin raportare la tot restul familiei ocupaționale.
Apărările formulate în cauză
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului ca nefondat. La dosar a fost depusă decizia nr. 2369/22.06.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, prin care a fost respins recurul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 48/13.01.2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința recurată, prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Criticile de nelegalitate formulate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii se referă, în esență, la greșita stabilire de către instanța de fond a indemnizației de încadrare salarială cuvenite reclamantului, în raport de o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015.
Recurentul-pârât a susținut că această valoare de referință nu putea fi luată în considerare anterior datei de 01.10.2016, motivat de inexistența în plată, în sistemul justiției, la data de 09.04.2015, a unei indemnizații calculate în raport de această valoare și de caracterul neretroactiv al Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 3
1
alin. (1)
2
din O.U.G. nr. 57/2015
Înalta Curte reține ca fiind legală sentința de fond sub aspectul stabilirii includerii în calculul indemnizațiilor de încadrare brute, începând cu data de 09 aprilie 2015, a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, având în vedere că hotărârile judecătorești prin care a fost recunoscută această valoare sectorială sunt anterioare datei de 09 aprilie 2015, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 s-a statuat că egalizarea prevăzută de art. 3
1
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să se facă avându-se în vedere nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, stabilit și prin raportare la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești existent la nivel de familie ocupațională, fără să menționeze că este vorba despre nivelul maxim aflat în plată.
Or, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, stabilit prin raportare la drepturile recunoscute prin hotărâri judecătorești existent la nivelul de familie ocupațională a "justiției" la data de 09 aprilie 2015 include valoarea sectorială de 405 RON.
În acest sens, Înalta Curte reține că valoarea sectorială de 405 RON a fost stabilită în mod expres prin mai multe hotărâri judecătorești pentru o parte dintre magistrații din cadrul instanțelor din raza Curților de Apel Cluj și Oradea, în acest sens fiind decizia Curții de Apel Cluj din data de 04 iulie 2011 în dosarul nr. x/2008 și decizia nr. 402/02.02.2011 a Curții de Apel Oradea.
La fel, Înalta Curte reține că prin sentința civilă nr. 48/13.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, a fost obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 09 aprilie 2015, sentință ce a devenit definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curtea de Casație și Justiție (decizia nr. 2369/22.06.2017).
În ceea ce privește argumentul aplicării retroactive a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre, forul constituțional a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare a magistraților reclamanți în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituțională a stabilit că efectul constatării neconstituționalității art. 3
1
alin. (1)
2
din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești (considerentul 32).
Prin urmare, însăși instanța de control constituțional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispozițiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituțional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătorești individuale întregii categorii profesionale și familii ocupaționale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităților constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.
Așadar, argumentul recurentului-pârât este prezentat în mod eronat ca fiind unul care ține de temporalitatea aplicării deciziilor Curții Constituționale. În realitate, aplicarea unitară și generală a dispozițiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităților din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor la edictarea O.U.G. nr. 20/2016.
De altfel, și Ministerul Justiției a înțeles să valorifice considerentele deciziei Curții Constituționale, prin emiterea Ordinului nr. 4680/C din 21.12.2016, adresat tuturor judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari, în cuprinsul căruia indemnizația de încadrare brută a fost recalculată începând cu data de 09 aprilie 2015, deci pentru o perioadă anterioară publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial.
III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., constatând și că nu au fost formulate critici cu privire la acordarea dobânzii legale și a actualizării sumelor cu indicele de inflație, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 3638 din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2021.