ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2146/2021

Ședința publică din data de 01 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 octombrie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională Pentru Cetățenie și Ministerul Justiției, au solicitat:

- obligarea pârâților să emită dispoziții de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09 aprilie 2015;

- obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut fiecare reclamantă, potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 3770 din 25 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției pentru lipsa calității procesuale pasive;

- a respins excepția inadmisibilității;

- a admis în parte cererea privind pe reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Autoritatea Națională pentru Cetățenie;

- a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să emită pentru reclamante ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09 aprilie 2015 până la data de 30 noiembrie 2015 și de 405 RON majorată cu 10%, începând cu 01 decembrie 2015 până la data de 30 septembrie 2016;

- a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie la plata diferențelor rezultate în urma emiterii noilor ordine, actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data scadenței fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Împotriva sentinței civile nr. 3770 din 25 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a învederat că prin Ordinul nr. 98 din 22 iunie 2018, emis de președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, au fost îndeplinite obligațiile dipuse prin sentința recurată, în sensul că s-a decis stabilirea drepturilor salariale ale intimaților-reclamanți prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017.

Recurenta-pârâtă a criticat de asemenea și soluția instanței prin care s-a respins excepția inadmisibilității, considerând că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă pentru faptul că intimatele-reclamante nu au formulat plângere prealabilă, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 284/2010.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 71/2015 și ale O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 ianuarie 2019, intimatul-pârât Ministerul Justiției a învederat că soluția instanței de fond privind admiterea excepției calității sale procesuale pasive este corectă, iar acest aspect dezlegat prin sentința recurată a dobândit autoritate de lucru judecat, având în vedere că nu a fost criticat prin recursul declarat în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentei-pârâte Autoritatea Națională pentru Cetățenie la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamante, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Cetățenie a emis Ordinul nr. 98 din 22 iunie 2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamantelor, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09 aprilie 2015, acest aspect fiind adus la cunoștință direct în fața instanței de recurs.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurenta - pârâtă și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantelor. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 3770 din 25 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2021.