ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4350/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtului să le emită ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu 9.04.2015; obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unui nou ordin de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 4649 pronunțată la 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4649 pronunțată la 28 noiembrie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a cauzei. În cuprinsul motivelor de recurs au susținut că în mod eronat acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât au contestat în termen procedural toate Ordinele PG al PÎCCJ și Deciziile PG al PCA Timișoara . Față de cele de mai sus, au solicitat să se constate că reclamanți au efectuat și procedura prealabilă în condițiile în care, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "jurisdicțiile administrative speciale sunt facultative și gratuite", dispoziții coroborate cu prevederile art. 21 alin. (4) din Constituția României. Pe fondul cauzei, în rejudecarea cererii de chemare în judecată, s-a solicitat să se admită acțiunea astfel cum a fost formulat, ca fiind temeinică și legală și prin urmare să fie obligat pârâtul la plata drepturilor salariale cu calculul dobânzilor și rata inflației în vederea reparării în totalitate a prejudiciului cauzat prin neplată și plata cu întârziere. Așa cum au arătat prin cererea de chemare în judecată, sunt îndreptățiți la acordarea drepturilor solicitate, ca urmare a faptului că familia ocupațională "justiție" a fost discriminată față de alți bugetari. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului ca fiind temeinic și legal, casarea sentinței recurată și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și motivată, cu acordarea drepturilor solicitate, respectiv plata majorărilor salariale de 2, 5 și 11 % începând cu data de 09.04.2015 în corelație cu valoarea de referință sectorială în cuantum de 405 RON începând cu data de 09.04.2015.

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 29 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 5 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale active a recurenților R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH., apreciază că este întemeiată și o va admite pentru considerentele următoare: Calitatea procesuală este una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acțiunii civile. Conținutul acestei noțiuni este precizat în cuprinsul art. 36 din C. proc. civ., potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond". În consecință, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanțial dedus judecății. Potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). În speță, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 4649 pronunțată la 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă. Recurenții R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH., deși au formulat recurs nu au fost părți în primul ciclu procesual, neavând calitate procesuală în cauză (reclamant, pârât sau intervenient), context în care, Înalta Curte constată că nu au calitate procesuală activă. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) Cod procesual civil, Înalta Curte va respinge recursul declarat de R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH., pentru lipsa calității procesuale active. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente: În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată întemeiate criticile, însă în următoarele limite: Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, în esență, reclamanții au solicitat: - obligarea pârâtului să le emită ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu 9.04.2015; - obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unui nou ordin de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective. Instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat ca drepturile salariale să le fie calculate în raport cu o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu 09.04.2015, majorată cu 10% începând cu 01.12.2015. Potrivit documentelor depuse la dosar de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (dosar recurs), pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților, în calitate de personal procurori, personal auxiliar de specialitate și tehnicieni criminaliști, specialiști IT și personal conex din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-au emis Ordinul nr. 897/22.05.2018 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lână Înalta Curte de Casație și Justiție și Deciziile nr. 105/18.06.2018, nr. 106/18.06.2018, nr. 107/18.06.2018 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a stabilit că: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor, personalul conex, personalul auxiliar de specialitate și tehnicienii criminaliști, și specialiștii IT, beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, drepturile salariale lunare se calculează în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON. Totodată, s-a precizat că plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea ordinului și deciziilor se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Public. Astfel, Înalta Curte reține că prin actele anterior menționate s-a stabilit modul de calcul al indemnizațiilor reclamanților pentru perioada 09.04.2015 - 01.01.2018 și în continuare. Potrivit actelor administrative în discuție, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte și reclamanții beneficiază de indemnizații de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON. Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 897/22.05.2018 Ministerului Public - Parchetul de pe lână Înalta Curte de Casație și Justiție și Deciziile nr. 105/18.06.2018, nr. 106/18.06.2018, nr. 107/18.06.2018 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale recurenților-reclamanți în raport cu o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiunea de față. Ulterior, prin O.U.G. nr. 3/2019 s-a dispus: "(...) (1)Plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției prevăzut la art. 2 prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018 se va realiza după cum urmează: a) în anul 2019 se plătește 5% din totalul sumei cuvenite; b) în anul 2020 se plătește 10% din totalul sumei cuvenite; c) în anul 2021 se plătește 25% din totalul sumei cuvenite; d) în anul 2022 se plătește 25% din totalul sumei cuvenite; e) în anul 2023 se plătește 35% din totalul sumei cuvenite.(2) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică. (3) La sumele actualizate în condițiile alin. (2) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale.(...)" Totodată, trebuie precizat că Decizia de admitere: HP nr. 75/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial nr. 152 din 15 februarie 2021 stabilește, în interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, că se pot acorda dobânzi penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al aceluiași act normativ pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, respectiv diferența dintre dobânda penalizatoare și cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii acelorași ordine sau decizii. În consecință, dată fiind emiterea de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a actelor prin care drepturile salariale ale recurenților erau majorate, față de O.U.G. nr. 3/2019 și soluția statuată prin Decizia ICCJ nr. 75/2020, Înalta Curte reține că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q., împotriva sentinței civile nr. 4649 din 28 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.