ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2017, formulată împotriva Ordinului Ministerului Justiției nr. 1469/C/24.05.2017, reclamanții A., B., C., D., E. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015, ținând seama și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 și la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de Ia data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 862 din data de 27.02.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata diferenței salariale actualizată cu indicele de inflație și a dobânzii legale aferente și a respins capătul de cerere având ca obiect plata diferenței salariale actualizată cu indicele de inflație și a dobânzii legale aferente formulat în contradictoriu cu Ministerul Justiției pentru lipsa calității procesuale pasive. A admis excepția autorității de lucru judecat provizorie, în ceea ce privește cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 9.04.2015; a respins cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 9.04.2015 pentru autoritate de lucru judecat provizorie; a admis în parte cererea privind pe reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI; a anulat în parte ordinul de salarizare nr. 1469/C/24.05.2017, în privința reclamanților și în consecință: a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită pentru reclamanții A., C., D., E. ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și de 405 RON majorată cu 10%, începând cu 01.12.2015.

Împotriva sentinței civile nr. 862 din data de 27.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și reclamanta B..

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, pârâtul Ministerul Justiției a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea în partea a OMJ nr. 1469/C/24.05.2017 și emiterea unui nou ordin prin care indemnizația de încadrare să fie stabilită începând cu data de 9.04.2015 pe baza valorii de referință sectorială 405 RON, deoarece acest act administrativ a fost emis în aplicarea dispozițiilor OMJ nr. 4680/C/2016 și OMJ nr. 219/C/2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente acestora pentru judecători și asistenții judiciari.

Astfel, Ordinul MJ nr. 4680/C/2016 a fost emis în baza art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016, dispunând recalcularea la nivel maxim a indemnizațiilor judecătorilor, începând cu 9 aprilie 2015.

La art. 1 al acestui ordin s-a prevăzut că, începând cu 9.04.2015, judecătorilor care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, li se recalculează indemnizația la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, realizându-se astfel o unificare a indemnizațiilor, prin eliminarea diferențelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcție de actul normativ în vigoare.

Totodată, art. 2 din ordinul menționat prevede că începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Având în vedere că Decizia nr. 794/2016 a CCR face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcție, pe familie ocupațională, ținând cont de faptul că de la 1 octombrie 2016 la nivelul ÎCCJ s-a acordat valoarea de referință sectorială 405 RON, ca urmare a adoptării Ordinului Președintelui ICCJ nr. 283/25.10.2016, începând cu această dată s-a făcut raportarea la un salariu în plată pe familie ocupațională în funcție de această valoare de referință sectorială majorată cu 10%.

Astfel, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se că:

"începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)".

Ținând cont de dispozițiile art. 1 alin. (2) din OMJ nr. 4680/C/2016 și art. 3 din OMJ nr. 219/C/2017 care statuează că emiterea ordinelor de stabilire a drepturilor salariale individuale se va realiza ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite, aducerea la îndeplinire a acestor prevederi s-a concretizat în ceea ce îi privește pe intimații-reclamanți în emiterea OMJ nr. 1469/C/2017.

Așadar, conform dispozițiilor art. 1 alin. (5)

1

O.U.G. nr. 83/2014, prin Ordinul mj nr. 4680/C/2016 s-a realizat o unificare a indemnizațiilor, prin eliminarea diferențelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcție de actul normativ în vigoare, iar în prezent s-a finalizat activitatea privind emiterea ordinelor prin care indemnizațiile să se stabilească individual conform acestui text de lege.

Textul din O.U.G. nr. 57/2015 nu folosește sintagma "nivel maxim în plată", așa cum apare în O.U.G. nr. 43/2016 la art. 1 pct. 1: "(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Prin urmare, numai de la acest moment (1.08.2016) se pune problema raportării salariilor/indemnizațiilor din sistem la "nivelul maxim în plată".

Ținând cont de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, care statuează că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor de la data publicării în Monitorul Oficial al României, apreciem că actele administrative invocate, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizației intimați lor-reclamanți, au fost emise în acord cu Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, astfel că este neîntemeiată anularea OMJ nr. 1469/C/2017 și obligarea Ministerului Justiției de a emite un nou ordin prin care să stabilească indemnizația de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială 405 RON pentru o perioadă anterioară datei 01.10.2016.

În concluzie, având în vedere dispozițiile legale invocate și ținând cont de faptul că indemnizația intimaților-reclamanți a fost stabilită în raport de aceste prevederi, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 496 din noul C. proc. civ., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în parte a hotărârii pronunțată de Curtea de Apel București și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, reclamanta B. a arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat provizorie, în ceea ce privește cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 Iei majorată cu 10% începând cu 09.04.2015 și a respins cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 Iei majorată cu 10% începând cu 9.04.2015 pentru autoritate de lucru judecat provizorie deoarece, acțiunea admisă a avut un alt obiect decât prezenta acțiune, fiind solicitat a se anula alte ordine de salarizare, respectiv:

"revocarea art. 2 alin. (1) din Ordinul 4680/C/21.12.2016 în sensul recalculării indemnizației de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, precum și revocarea art. 1 al Ordinului nr. 219/01.02.2017 care modifică Ordinul nr. 4680/2016, în sensul precizării dalei de,.1 octombrie 2016" în loc de "9 aprilie 2015".

Cu privire la fondul cauzei solicită admiterea recursului și casarea hotărârii instanței de fond, admiterea acțiunii și obligarea intimatului să emită și în favoarea recurentei-reclamante o dispoziție de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 Iei, începând cu 09.04.2015, ținând seama și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014.

În susținerea acestui motiv de recurs se arată că, salarizarea personalului bugetar a fost reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Având în vedere diferențele salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea reglementată prin legi anuale de salarizare, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea acestor inechități.

În acest sens au fost adoptate Legea nr. 71/2015 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Legea nr. 71/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 și a intrat în vigoare Ia data de 9 aprilie 2015.

Prin această lege a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări și completări:

La articolul 1, după alin. (5) s-a introdus un nou alineat, alin. (5

1

), cu următorul cuprins:

"(5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții si autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție grad treaptă și gradație, va fi salarizat Ia nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare se înțelege, conform art. 5 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum și sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii, de vechime și își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

Dispozițiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile magistraților si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

De altfel, I. C. civ..J prin decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a rezolvat de principiu chestiunea de drept cu care a fost sesizată, respectiv lămurirea aplicării dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, arătând că sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

Potrivit art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 20/2016, Ia O.U.G. nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 3

1

, cu următorul cuprins:

"(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad treaptă, gradație, vechime in funcție sau in specialitate, după caz, va fi salarizat Ia nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) în aplicarea alin. (1) și (2), Ia stabilirea salariului de bază indemnizației de încadrare la nivel maxim din cadrul instituției sau autorității publice respective, se ia in calcul suma compensatorie aferentei titlului științific de doctor inclusă in acesta, doar dacă persoana deține titlul științific de doctor.

(4) în aplicarea alin. (1) și (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare la nivel maxim aferent funcției, grad/treaptă, gradație, vechime in funcție/specialitate din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, precum și drepturile bănești incluse în salariul de bază potrivit prevederilor ari 14 clin Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidența celor două acte normative."

În baza acestor acte normative, magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care primesc indemnizațiile de încadrare mai mici decât cea stabilită la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, vor fi salarizați la nivelul maxim al indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Ministerul Justiției nu a pus în aplicare dispozițiile art. 5 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015 și art. 3

1

din O.U.G. nr. 57/2015, în forma indicată de O.U.G. nr. 20/2016.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin acest act normativ, la articolul 31 din O.U.G. nr. 57/2015, după alin. (1) Guvernul a introdus patru noi alineate, alin. (1

1

)-(l

4

), cu următorul cuprins:

"(1

1

) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

(1

2

) în aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau in considerare numai drepturile salariate prevăzute in actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.

(1

3

) în aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.

(1

4

) Pentru personalul didactic de predare din învățământul superior universitar nivelul salariului de bază similar in plată sau al salariului de bază maxim corespunzător funcției didactice ocupate se stabilește cu respectarea criteriilor care s-au avut in vedere la acordarea salariului de încadrare intre minim și maxim, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază. fără compensații tranzitorii, cu excepția celei pentru titlul științific de doctor obținut in domeniul pentru care își desfășoară activitatea."

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost inițial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizațiilor, raportarea la indemnizațiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Potrivit Deciziei nr. 794/2016 pronunțată de Curtea Constituțională (par. 32), ca efect al neconstituționalității art. 3

1

alin. (1

2

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

În raport de cele mai sus evocate, salariul de bază/indemnizația de încadrare trebuie stabilită. începând cu data de 9 aprilie 2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaționale justiție.

Acest nivel maxim este calculat în funcție de o valoare de referință sectorială de 405 RON, astfel cum a fost stabilit prin sentința nr. 48/13.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dosarul nr. x/2016: «Admite cererea. Obligă pârâtul să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 09.04.2015 până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul. Obligă pârâtul la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2017»), definitivă prin Decizia nr. 2369/22.06.2017 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal ("Respinge recursul formulat de Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței nr. 48 din 13 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.").

De asemenea, cuantumul valorii de referință sectorială de 405 RON este cuantumul maxim stabilit prin hotărâre judecătorească și anume sentința civilă nr. 4332/23.09.2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2010 si decizia civilă nr. 2509/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj la 04 iulie 2011 în dosarul nr. x/2008 și a vizat un număr de 5 tribunale și o curte de apel.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, din considerentele hotărârilor judecătorești prin care au fost obligați ordonatorii de credite să plătească indexările de 2%, 5% și 11%, stabilirea indemnizației s-a făcut în baza unui act normativ cu aplicabilitate generală (respectiv O.U.G. nr. 10/2007), iar nu în baza unor considerente concrete, aplicabile doar cazurilor respective.

De altfel, valoarea de referință sectorială este stabilită printr-o dispoziție legală unică pentru întreaga familie ocupațională justiție, fără a exista vreo diferențiere raportată Ia gradul de jurisdicție. în acest sens, facem trimitere la anexa Ia O.U.G. nr. 27/2006, în care este menționată valoarea unică de referință sectorială, ce a fost actualizată potrivit actelor normative ulterioare și hotărârilor judecătorești.

În continuare arată faptul că, potrivit Deciziei Curții Constituționale arătate mai sus, în cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale nu poate exista o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, diferențele de salarizare rezultând exclusiv din coeficienții de multiplicare specifici fiecărei funcții și grad.

În consecință, valoarea sectorială trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupațională justiție, cuantumul acesteia fiind de 405 Ici, începând cu 09.04.2015.

De asemenea, având în vedere prevederile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, prevederi ce au un conținut similar celor cuprinse în art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 20/2016.

Prin toate aceste norme legale, s-a urmărit evitarea discriminărilor salariale între titularii funcțiilor publice salarizate potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu consecința egalizării, la nivelul cel mai înalt în plată, a drepturilor salariale ale persoanelor aflate în situații similare în cadrul aceluiași ordonator de credite.

Modalitatea de interpretare și aplicare a normelor legale, pentru familia ocupațională justiție, rezultă din Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional făcând trimitere expresă și la Legea nr. 71/2015, care "a prevăzut aceeași soluție legislativă, a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim".

În raport de aceste considerente, salariul de bază/indemnizația de încadrare pentru reclamanți trebuie stabilit, începând cu data de 9 aprilie 2015, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaționale justiție.

Prin omisiunea intimatului de a emite dispoziții de salarizare cu indemnizația de încadrare raportată la valoarea de referință sectorială de 405 RON, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul meu, în înțelesul art. 1.531 din C. civ. din 2009, condițiile angajării răspunderii intimatului (faptă ilicită - neemiterea ordinului de salarizare; prejudiciu - suma cuvenită potrivit ordinelor de salarizare neemise; legătura de cauzalitate și vinovăția) fiind îndeplinite.

Prin urmare, recurenta-reclamantă consideră că are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 (cu indemnizația calculată prin raportare Ia o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit.

Mai mult, în paragraful 5 al dispozitivului sentinței recurate, apare față de aceasta soluția de admitere în parte a acțiunii formulate, din acest punct de vedere dispozitivul fiind contradictoriu, din moment ce inițial acțiunea sa a fost respinsă.

Cu privire la recursurile formulate nu s-au depus întâmpinări.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

La data de 23.07.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a depus o cerere prin care a arătat că în raport de Ordinul nr. 2066/C/2018 solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea cererii dedusă judecății ca rămasă fără obiect.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care au solicitat anularea Ordinului Ministerului Justiției nr. 1469/C/24.05.2017 și obligarea pârâtului să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015, ținând seama și de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014 și la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referinței sectoriale menționate anterior și venitul efectiv plătit, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale aferente, de Ia data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prima instanță a admis, în parte, cererea dedusă judecății și a anulat, în parte, Ordinul de salarizare nr. 1469/C/24.05.2017, în privința reclamanților și în consecință, a dispus obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită pentru reclamanții A., C., D., E. ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și de 405 RON majorată cu 10%, începând cu 01.12.2015. Cu privire la reclamanta B. a admis excepția autorității de lucru judecat provizorie, și a respins cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 9.04.2015 pentru autoritate de lucru judecat provizorie.

Învestită cu soluționarea cererilor de recurs de față, Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 2066/C din data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a stabilit că:

"Art. 1 - (1) în perioada 09.04.2015-30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON;

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON;

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).

Art. 2 - (1) Pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, indemnizațiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție sunt cele prevăzute în Anexele nr. 1.1. (pentru judecători) și nr. 1.2. (pentru asistenții judiciari), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, indemnizațiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție sunt cele prevăzute în Anexele nr. 2.1. (pentru judecători) și nr. 2.2. (pentru asistenții judiciari), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3 - Plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referință sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2018;

b) pentru perioada 09.04.2015 - 30.06.2018, după asigurarea fundurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Art. 4 - Emiterea ordinelor ministrului justiției de stabilire a drepturilor salariale individuale, în acord cu art. 1 se realizează ulterior, în urma centralizării datelor necesare comunicate de ordonatorii secundari și terțiari de credite, dar nu mai târziu de data de 30 noiembrie 2018."

În raport de conținutul acestui ordin, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a acordat nivelul maxim al salariului de bază identificat în cadrul aceleiași familii ocupaționale și a categoriilor profesionale, respectiv valoarea de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 și de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, tuturor judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenților judiciari, inclusiv intimaților-reclamanți din prezenta cauză.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamanților și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în vederea luării în considerare a unei valori de referință de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă B., Înalta Curte constată că se impune respingerea acestuia, ca nefondat, având în vedere faptul că, în mod corect a reținut prima instanță că prin sentința civilă nr. 4817 din data de 07.12.2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta B., a anulat, în parte, Ordinele nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, respectiv în ceea ce privește data recalculării indemnizației de încadrare brută lunară și valoarea de referință sectorială la care se raportează această indemnizație și, în consecință, obligă pârâtul Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, să emită în favoarea reclamanților, judecători și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Suceava, un nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice, astfel: pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON (405+10%).

De asemenea, în mod corect s-a reținut că, Ordinul nr. 1469/C/2017 contestat în dosarul de față este emis în aplicarea ordinelor nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, ordine pe care reclamanta le-a contestat în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, urmărindu-se obținerea aceluiași rezultat și prin urmare, constatând tripla identitate de părți, obiect și cauză, s-a admis excepția invocată și s-a respins cererea formulată de reclamanta B. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției să-i emită ordin de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% începând cu 9.04.2015 pentru autoritate de lucru judecat provizorie.

De altfel, Înalta Curte constată că și în cazul recurentei-reclamante B. sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 2066/C din data de 24.05.2018, emis de recurentul-pârât Ministerul Justiției prin care se stabilește pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON tuturor judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenților judiciari, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge capetele de cerere privind anularea Ordinului de salarizare nr. 1469/C/24.05.2017 și de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la emitere a unui nou ordin pentru reclamanții C., D., A. și E., ca rămase fără obiect, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 862 din 27 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge capetele de cerere privind anularea Ordinului de salarizare nr. 1469/C/24.05.2017 și de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la emitere a unui nou ordin pentru reclamanții C., D., A. și E., ca rămase fără obiect.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.