ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1574/2020

Ședința publică din data de 11 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.04.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantele A. și B., judecătoare în cadrul Curții de Apel Timișoara, au chemat în judecată Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților:

1) să emită noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data de 09.04.2012, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția fiecăruia dintre reclamanți îndeplinită în cadrul instanței;

2) să recalculeze sporurile și alte drepturi aferente diferenței indemnizației de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data de 09.04.2012, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței;

3) să plătească actualizarea sumelor de plată cu rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia;

4) să plătească dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia;

5) ca la emiterea ordinelor de salarizare să țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, ce urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date.

La 24.03.2017, reclamantele A. și B. au precizat acțiunea având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (11)-(14) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, precum și ordinul Ministrului Justiției nr. 219/C/01.02.2017 prin care s-a modificat Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/21.12.2016, solicitând:

- obligarea pârâtului Ministrul Justiției să emită Ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015:

- obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1309 din 11 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea astfel cum a fost precizată.

A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită, pentru fiecare reclamant, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON.

Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

3.1 Împotriva sentinței civile nr. 1309 din 11 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și respingerea în integralitate a acțiunii.

În motivarea recursului a arătat că în mod greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității invocată de Ministerul Justiției prin întâmpinare, întrucât reclamanții nu au contestat ordinele de salarizare în termenele prevăzute de lege.

Totodată, a solicitat recurentul-pârât admiterea excepției lipsei de obiect, arătând că la data de 21.12.2016 a fost emis OMJ nr. 4680/C/21.12.2016 în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016. Emiterea acestui ordin constituie cadrul general pentru emiterea ordinelor individuale pentru cei peste 4700 de judecători în funcție, singura soluție posibilă la momentul apariției Deciziei Curții Constituționale.

Recurentul-pârât a mai arătat că prima instanță nu putea primi precizarea la acțiune ce privea anularea unui OMJ aplicabil de la 01.08.2016, reținând o valoare de referință sectorială de 405 RON acordată de ÎCCJ ulterior, cu începere de la data de 01.10.2016, prin Ordinul nr. 283/2016, emis de Președintele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ministerul Justiției și-a îndeplinit obligațiile care îi incumbau în aceeași zi în care a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029/21.12.2016. prin emiterea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, act administrativ emis în aplicarea acesteia și ținând cont de împrejurarea că la 1 august 2016 se aflau în plată unele indemnizații de încadrare brute lunare, stabilite potrivit Ordinelor ministrul justiției nr. 1561/2015, nr. 1562/2015 și nr. 1563/2015, prin care, în baza unor hotărâri judecătorești, s-au acordat creșteri salariate de 5%, 2% și 11%, indemnizații care reprezentau nivelul maxim în plată la aceea dată, iar nu la o valoarea de referință sectorială de 405 RON (anterior majorării de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015).

Ministerul Justiției și-a îndeplinit obligațiile, iar obligarea acestuia printr-o hotărâre judecătorească la emiterea ordinelor individuale s-ar fi justificat numai în ipoteza unei inacțiuni a Ministerului Justiției și în măsura în care nu și-ar fi luat angajamentul de a emite ordinele de încadrare individuale.

La data de 01.02.2017, a fost emis OMJ nr. 219/C/2017 prin care a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, la art. 1 alin. (1) din cuprinsul acestuia prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (…)"

Așadar, doar cu începere de la acest moment, 01.10.2016, putea fi avută în vedere o nouă valoare de referință sectorială, lucru care s-a și realizat prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, neexistând nici un temei pentru a acorda valoarea de referință sectorială de 405 în perioada anterioară.

A mai apreciat recurentul-pârât că în mod greșit a fost obligat la plata diferenței drepturilor salariale și a dobânzii legale, deoarece această obligație revine instanței unde funcționează intimatele-reclamante.

Totodată, a solicitat înlăturarea obligației de plată a dobânzilor legale aferentei sumei reprezentând actualizarea debitului pentru că și-a îndeplinit obligațiile care îi incubau în aceeași zi în care a fost publicată decizia Curții Constituționale, prin emiterea Ordinului nr. 4680/C/21.12.2016.

3.2 Împotriva sentinței a declarat recurs și Curtea de Apel Timișoara, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității sale procesuale pasive.

În motivare, recurenta a arătat că nu are atribuții în emiterea ordinelor de salarizare a judecătorilor.

Intimatele-reclamante au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt fondate recursurile declarate în cauză, acțiunea reclamantelor urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Intimatele-reclamante au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâților să emită noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data de 09.04.2012, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția fiecăruia dintre reclamanți îndeplinită în cadrul instanței, să recalculeze sporurile și alte drepturi aferente diferenței indemnizației de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanți începând cu data de 09.04.2012, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, să plătească actualizarea sumelor de plată cu rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia, să plătească dobânda legală calculată de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar al reclamanților și până la plata efectivă a acestuia.

Totodată, au solicitat ca la emiterea ordinelor de salarizare să se țină cont în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, ce urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date.

Ulterior, intimatele-reclamante au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului Ministrul Justiție să emită Ordin de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Înalta Curte constată că, la data de 21.12.2016, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, în baza art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare și a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"Începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La art. 2 din ordinul menționat se prevede că:

"Începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Totodată, prin Ordinul nr. 219/C/01.02.2017, care a modificat Ordinul nr. 4680/2016, la art. 1 se prevede stabilirea indemnizației prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu 1 octombrie 2016.

De asemenea, pentru judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Timișoara, din care fac parte și intimații-reclamanți, în baza O.U.G. nr. 57/2015, a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 1489/C/24.05.2017, prin care au fost stabilite indemnizațiile de încadrare brută lunară și cuantumul sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, precum și cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității.

Ulterior, la data de 24 mai 2018, Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2).

La art. 3 al aceluiași ordin, se prevede că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecători și asistenți judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).

Drept urmare, în aplicarea Ordinului nr. 2066/C/2018, ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 99/C/2019, prin care au fost recalculate drepturile judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Timișoara, din care fac parte și intimații-reclamanți.

Rezultă astfel că, în cursul soluționării cauzei, în aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, la stabilirea indemnizației intimaților-reclamanți s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin urmare, întrucât prin Ordinele ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, nr. 219/C/2017 și nr. 2066/C/2018, s-au stabilit drepturile judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, iar în aplicarea acestora au fost emise noi ordine de salarizare pentru judecătorii din circumscripția Curții de Apel Timișoara, din care fac parte și intimatele-reclamante (OMJ nr. 1489/C/2017 și OMJ nr. 99/C/2019), astfel cum s-a dispus prin sentința recurată, se constată că s-a răspuns pretențiilor deduse judecății, așa încât cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1309/2017 din 11 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1309/2017 din 11 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2020.